Faptul că azi, 2 decembrie 2010, au fost desemnate gazdele Cupelor Mondiale din 2018 şi respectiv 2022, mi se pare cel puţin ciudat, indiferent care ar fi motivaţia acestei politici decizionale. Mai ales că toate candidatele sunt nişte ţări cu un nivel al infrastructurii foarte ridicat sau oricum, pasibil de a fi adus la cele mai înalte standarde, în maximum doi ani.
Dincolo de aceste suspiciuni, ne-am obişnuit să condamnăm, în loc să ne mai gândim şi la fotbal. S-a spus de nenumărate ori că în vara lui 2010, la mondialul din Africa de Sud se va întâmpla o nenorocire. După turneul final toată lumea a tăcut. Nu numai că nivelul securităţii a fost unul exemplar, dar întreaga desfăşurare a competiţiei a fost o cvasireuşită.
Nu se putea să se ridice la nivelul Germaniei, dar faptul că infrastructura a fost una de înalte standarde a facilitat organizarea celei mai importante competiţii sportive la parametri laudativi. Sincopele merită trecute cu vederea, mai ales că totul s-a petrecut pe cel mai defavorizat continent al lumii.
Oamenii trebuie să conştientizeze că o Cupă Mondială tocmai de aceea se numeşte aşa: pentru a da şanse egale fotbalului din întreaga lume. Prin urmare, este imposibil ca fiecare turneu să fie găzduit de Europa. S-au invocat distanţele mari pe care suporterii (probabil cei europeni) erau nevoiţi să le facă. Dar în cazul turneelor finale din 1970, 1986, 1994 si 2002 n-a fost aceeaşi poveste? Ca să nu mai vorbim despre cele din 1930, 1950 sau 1962, când mijloacele de deplasare nu erau atât de rapide şi nici măcar la fel de numeroase ca în perioada „contemporană”. Dacă ar fi organizat o ţară din Maghreb turneul, lumea ar fi tăcut, chiar dacă se desfăşura în condiţii mai proaste.
În Africa de Sud, doar tribunele n-au fost pline, dar nici pe departe atât de goale pe cât vor unii să sublinieze... Acum, că urmează Brazilia, din nou apar suspiciunile, dar aici lucrurile sunt mult mai simple: pentru tot ceea ce a realizat naţionala Cariocas în fotbalul mondial, acest turneu final i se cuvine şi cu siguranţă fanii sud-americani vor umple tribunele. Alte comentarii ce rost mai au?! Dacă Brazilia a putut organiza competiţia în 1950, chiar credeţi că nu e capabilă să o găzduiască şi în 2014?!
Sunt doar poveşti, numai pentru a-l arăta cu degetul pe Blatter. Nu că n-ar merita, dar nu aici greşeşte. Faptul că insistă cu baraje între echipele mici, numai pentru a avea la turneele finale state precum Trinidad Tobago sau Noua Zeelandă este de-a dreptul jenant... Până la urmă aceste echipe vin doar să fie la număr şi să bubuie mingi. Pentru cei care au văzut aceste două naţionale în 2006 şi respectiv 2010, au admirat probabil efortul pe care acestea l-au depus ca să nu se facă de râs şi în mare au reuşit, dar nu acesta este scopul unui turneu final... Scopul este să lupţi să câştigi, să te califici, ori acest lucru nu se poate cu jucători semiprofesionişti sau chiar amatori...
Suplimentarea numărului echipelor din Africa, America de Sud şi chiar Europa, n-ar fi poate moral, dar ar fi sănătos pentru competiţia în sine. Când fiecare dintre participante are aspiraţii îndrăzneţe, fotbalul va fi de calitate, indiferent că se joacă în Rusia sau Qatar, care vor face cu siguranţă tot posibilul să fie două bune gazde. Să sperăm că le va ieşi.
Desi rezultatul poate pare o surpriza, dupa jocul prestat de Coreeni nu m-as mira sa-i vad trecuti de grupe. In acest meci am vazut o nationala a Greciei plictisita, fara dorinta de a castiga si fara idei de joc in timp ce de partea cealalta am vazut niste coreeeni doarte determinati care au demonstrat ca nu degeaba au terminat pe 4 la Mondialul din 2002. Cele 2 goluri au fost inscrise de Lee Jung Soo in minutul 6 si de mijlocasul celor de la Manchester United, Park Ji Sung in minutul 51. Coreeni s-au gasit in pase, au avut mai multa posesie, au avut 18 suturi (7 pe poarta ) in timp ce Grecia a avut doar 6 suturi ( 2 pe poarta).
