Căpitanul nu părăseşte vasul

Aflată într-o situaţie ingrată, Juventus se bucură încă de aportul a doi fotbalişti legendari, ambii campioni mondiali cu Italia în 2006. Clubul a ajuns o echipă de pluton a Italiei, iar în Europa nu mai poate ţine pasul. Locul III în grupa UEFA Champions’ League în 2009 şi acum, ratarea calificării în tururile eliminatorii ale Europa League, denotă o formă mai mult decât slabă.
Dar Juventus îi are pe Alessandro Del Piero şi pe Gianluigi Buffon. Primul este unul dintre cei mai mari atacanţi pe care i-a dat vreodată fotbalul, în timp ce al doilea este de aproape un deceniu, între primii portari ai lumii. Dincolo de aceste superlative, trebuie să spunem că Alex Del Piero este cel mai de succes jucător al lui Juventus Torino din toată istoria, din punct de vedere statistic.
Ajuns la 36 de ani, cel poreclit “Pinturicchio”, joacă din 1993 la echipa din capitala Piemontului. Mai mult, a fost unul dintre puţinii fotbalişti care nu s-au gândit la plecare, nici măcar atunci când Juventus a fost retrogradată în Serie B, în anul 2006.
În decursul a 17 ani, Del Piero a jucat aproape 650 de meciuri pentru Juventus, în toate competiţiile, marcând 278 de goluri, dintre care 160 numai în prima ligă italiană, iar 53 în Cupele Europene. Numărul de trofee câştigate se ridică şi el la nivelul restului recordurilor, în dreptul său fiind trecute cinci titluri ale Italiei (fără cele două anulate de Federaţie), o Cupă a Italiei, patru supercupe, o Supercupă a Europei, o Cupă Intercontinentală, dar şi cel mai râvnit trofeu inter-cluburi: Liga Campionilor Europeni. La toate acestea se mai adaugă şi Cupa Mondială câştigată cu Italia în 2006.
Analizând cifrele, realizăm că avem de-a face cu unul dintre cei mai mari fotbalişti din istorie, care joacă în continuare cu mândrie la echipa sa de suflet fără nicio reţinere, chiar dacă Juventus nu mai este nici pe departe clubul de acum şapte ani, care în decurs de un deceniu juca nu mai puţin de patru finale în Liga Campionilor. Din păcate, doar una a fost câştigată...
Altădată suporterii “bianco - neri” ar fi putut spera că Del Piero poate scoate într-un final echipa din criză. Dar căpitanul are 36 de ani… Timpul nu este de partea lui. Cu siguranţă va continua să joace şi să-şi îmbunătăţească recordurile, dar până când? Probabil că până în ziua în care Juventus va lua un nou trofeu..

Surpriza serii

Pentru mulţi un nume necunoscut, trebuie totuşi să spunem că Lech Poznan este campioana la zi a Poloniei, titlu pe care l-a redobândit după 17 ani de pauză. A fost al şaselea pentru clubul înfiinţat în 1922. Pe lângă aceseta,echipa se mai poate mândri şi cu cinci cupe ale Poloniei.
Leşii nu au mai trimis nicio echipă în Liga Campionilor de aproape 15 ani, de când Wisla Cracovia, era eliminată în 1996, în sferturi, de Panathinaikos. Nici în Cupa UEFA nu au avut mari performanţe, ori în actuala Europa League. Până pe data de 1 decembrie 2010, când Lech Poznan se califică în primăvara europeană.
Sigur, o prezenţă între primele 32 de echipe ale celei de-a doua competiţii europene nu este un succes incredibil, dar numele pe care îl elimină Lech, are o istorie de legendă: Juventus Torino. O istorie acoperită acum de o ceaţă groasă, care nu face din echipa capitalei Piemontului, decât un simplu club de pluton. Scandalul corupţiei i-a afectat din plin, dovadă fiind ultimele două prestaţii europene, dintre care cea din ediţia actuală fiind de toată jena. Juventus nu a câştigat niciun meci din cele 5 jucate. E drept, nici nu a pierdut, dar parcă cinci remize în această competiţie nu fac cinste uneia dintre cele mai titrate echipe din peninsulă...
De situaţie a profitat campioana Poloniei. Şi ce dacă adversarul era la pământ? Şi Liverpool este, dar sunt convins că Steaua nu va câştiga în această seară... Nici Lech nu a câştigat, dar a fost egalată în minutul 84 de “Bătrâna Doamnă”. În schimb a câştigat celelalte două meciuri de acasă, dintre ceare cel mai mare succes a fost un 3-1 în faţa puternicei Manchester City, o echipă ce a măturat pe jos cu neputincioasa, pe atunci, FC Timişoara.
Comparaţiile cu fotbalul românesc nu sunt întâmplătoare. După performanţele sclipitoare ale Stelei, Rapidului, Unirii Urziceni şi chiar cea a lui Dinamo din 2007, am început să ne afundăm din nou, iar în locul nostru, la suprafaţă începe să iasă fotbalul unui stat de mult mort pe plan european, din punct de vedere fotbalistic. Rămâne de văzut dacă trupa din Poznan îşi va forţa limitele şi va uimi iar Europa în luna februarie. Până atunci mai au un meci la Salzburg, dar în absenţa unei mize reale, cui îi mai pasă de el?