Surpriza serii

Pentru mulţi un nume necunoscut, trebuie totuşi să spunem că Lech Poznan este campioana la zi a Poloniei, titlu pe care l-a redobândit după 17 ani de pauză. A fost al şaselea pentru clubul înfiinţat în 1922. Pe lângă aceseta,echipa se mai poate mândri şi cu cinci cupe ale Poloniei.
Leşii nu au mai trimis nicio echipă în Liga Campionilor de aproape 15 ani, de când Wisla Cracovia, era eliminată în 1996, în sferturi, de Panathinaikos. Nici în Cupa UEFA nu au avut mari performanţe, ori în actuala Europa League. Până pe data de 1 decembrie 2010, când Lech Poznan se califică în primăvara europeană.
Sigur, o prezenţă între primele 32 de echipe ale celei de-a doua competiţii europene nu este un succes incredibil, dar numele pe care îl elimină Lech, are o istorie de legendă: Juventus Torino. O istorie acoperită acum de o ceaţă groasă, care nu face din echipa capitalei Piemontului, decât un simplu club de pluton. Scandalul corupţiei i-a afectat din plin, dovadă fiind ultimele două prestaţii europene, dintre care cea din ediţia actuală fiind de toată jena. Juventus nu a câştigat niciun meci din cele 5 jucate. E drept, nici nu a pierdut, dar parcă cinci remize în această competiţie nu fac cinste uneia dintre cele mai titrate echipe din peninsulă...
De situaţie a profitat campioana Poloniei. Şi ce dacă adversarul era la pământ? Şi Liverpool este, dar sunt convins că Steaua nu va câştiga în această seară... Nici Lech nu a câştigat, dar a fost egalată în minutul 84 de “Bătrâna Doamnă”. În schimb a câştigat celelalte două meciuri de acasă, dintre ceare cel mai mare succes a fost un 3-1 în faţa puternicei Manchester City, o echipă ce a măturat pe jos cu neputincioasa, pe atunci, FC Timişoara.
Comparaţiile cu fotbalul românesc nu sunt întâmplătoare. După performanţele sclipitoare ale Stelei, Rapidului, Unirii Urziceni şi chiar cea a lui Dinamo din 2007, am început să ne afundăm din nou, iar în locul nostru, la suprafaţă începe să iasă fotbalul unui stat de mult mort pe plan european, din punct de vedere fotbalistic. Rămâne de văzut dacă trupa din Poznan îşi va forţa limitele şi va uimi iar Europa în luna februarie. Până atunci mai au un meci la Salzburg, dar în absenţa unei mize reale, cui îi mai pasă de el?

Ziarul de Fotbal - Nr 20

Dupa cum era de asteptat Ziarul de Fotbal cu Nr. 20 a aparut in online. In acest numar puteti gasi povestea meciulului Barca - Real 5-0, il puteti descoperi pe tanarul Peniel Mlapa la rubrica "Tinere Talente", suplimentul special cat si multe alte articole interesante. Pentru a putea citi Nr. 20 din Ziarul de Fotbal trebuie doar sa dai click pe imagine.

                                           

Guus, king of the world

În ciuda faptului că Guus Hiddink a câştigat ca antrenor Cupa Campionilor Europeni cu PSV Eindhoven în 1988, el a devenit un nume de legendă al băncii tehnice în decada cuprinsă între 1998 şi 2008.
După ce a jucat peste 350 de meciuri la modesta De Graafschap, Hiddink a debutat în cariera de antrenor cu mare stil. Ulterior câştigării treofeului european suprem, cu echipa din Eindhoven a intrat într-un mic con de umbră. Dar la zece ani distanţă a renăscut, creând o echipă naţională olandeză, cum batavii nu mai avuseseră de pe vremea lui Van Basten. Un mandat de patru ani, în care a reuţit să ducă Olanda în primele patru echipe ale lumii. Doar primele patru, fiindcă în semifinalele Cupei Mondiale din Franţa, Brazilia i-a eliminat la loviturile de departajare.
Apoi a plecat. La Real Madrid. A stat doar un sezon, în care nu a câştigat nimic. De neacceptat din partea reprezentanţilor unui club cu o asemenea tradiţie. Olandezul pleacă şi de aici, stă puţin pe la Betis, iar apoi o ia din nou de jos. În 2000 ajunge pe banca modestei naţionale a Coreei de Sud, una dintre gazdele Cupei Mondiale ce avea să se desfăşoare peste doi ani.
Hiddink pregăteşte exemplar o echipă, care avea să fie introdusă în manualele de istorie din care li se predă în şcoli tinerilor sud-coreeni. Motivul? Echipa antrenată de batav, devine prima selecţionată asiatică ce atinge semifinalele unei Cupe Mondiale! Guus, loveşte din nou, dar cu o echipă de un calibru mult inferior celei a Olandei.
La fel ca în 1998, Hiddink pleacă rapid şi de aici, întorcându-se la prima lui dragoste din cariera de antrenor: PSV Eindhoven. Urmarea? În 2004, PSV, depăşeşte pentru prima dată faza grupelor din UEFA Championţs League. În 2005 urcă şi mai mult, ajungând până în semifinale, de unde este cu greu eliminată de AC Milan. La Eindhoven se conturează un gigant fotbalistic, dar Cupa Mondială bate la uşă. Impresionată de CVul antrenorului, federaţia australiană doreşte să îl aibă pe olandez pe bancă la turneul final. Hiddink acceptă, iar din 2005 antrenează în paralel echipa de club şi selecţionata Australiei.
După cum ne-a obişnuit şi la acest mondial face minuni. Nu, de data aceasta nu mai duce echipa până în semifinale şi asta pentru că în optimi îi vine de hac Italia, însetată de revanşă după sfertul din 2002 (vezi Coreea de Sud - Italia). Viitoarea campioană mondială a fost pusă la respect de selecţionata de la Antipozi tot meciul. De fapt până în prelungiri, când fundaşul stânga al Squadrei Azzura, Fabio Grosso, pătrunde în careu. Urmează un duel cu un fundaş advers, în urma căruia Grosso cade. Deşi nu se impunea, arbitrul arată penalty! Italienii marchează şi merg mai departe, dar Australia rămâne cu satisfacţia că s-a calificat dintr-o grupă cu două naţionale mai experimentate: Croaţia şi Japonia.
Guus Hiddink pleacă din nou. Primeşte o ofertă de la Rusia, căreia îi dă curs. O lasă şi pe Eindhoven. Pleacă să pregătească EURO 2008. Rusia este repartizată în grupă cu Spania, Grecia şi Suedia. După un meci de debut de coşmar în faţa Spaniei, soldat cu o înfrângere la trei goluri, selecţionata est-europeană câştigă celelalte două partide şi ajunge în sferturi. Aici, ca o ironie a sorţii, Rusia, cu un antrenor olandez pe bancă, întâlneşte naţionala Olandei. O naţională, care până în acel moment părea a fi cea mai în formă de la turneul final. Trei victorii în grupă, golaveraj de 9:1. Ce pretenţii ar fi putut avea ruşii? Dar geniul tactic al lui Hiddink se cunoaşte încă odată. Da, pentru că echipa condusă de el bate cu 3-1, după prelungiri, la capătul unuia dintre cele mai frumoase meciuri ale fotbalului contemporan. Aţi citit bine! Cum poate fi altfel, un meci în care se trag nu mai puţin de 63 de şuturi (distirbuite cvasiechitabil)?!
În semifinale Rusia întâlneşte iar Spania şi din nou pierde la trei goluri diferenţă. Dar nu mai contează... Hiddink şi-a făcut treaba. Atipic, dar de această dată nu mai părăseşte corabia. Mai mult, în paralele se angajează să o pregătească şi pe Chelsea Londra. Doar pentru sezonul de primăvară 2009 al Ligii Campionilor. Echipa londoneză, în mare formă, ajunge în semifinale. Aici joacă împotriva Barcelonei. Un 0-0 pe “Nou Camp”, de care albaştrii au tras cu dinţii prefaţa un meci interesant la Londra. Dar Barcelona a fost acum cea care a stat la cutie. Essien a făcut rapid 1-0, cu o execuţie asemănătoare celei din care Zidane înscria în finala Ligii din 2002, iar Chelsea ataca încontinuu. Un arbitraj dezastrous i-a privat pe englezi de trei penaltyuri. Dar calificarea părea jucată. Este minutul 90. O fază mai închegată a Barcei, Iniesta prinde un şut de senzaţie şi este gol! Chelsea – Barcelona 1-1! Guus Hiddink este învins pentru a patra oară în semifinale! O înfrângere dureroasă, care va fi punctul de plecare al unei mari echipe catalane.
Antrenorul olandez se ţine de cuvânt şi pleacă de la Chelsea. Ratează apoi cu Rusia calificarea la Cupa Mondială din 2010, în favoarea Sloveniei. Trebuie să o ia din nou de la zero, dar nu este nicio problemă, fiindcă un om care e capabil să facă în timp record performanţe în Olanda, Coreea de Sud, Australia, Rusia şi Anglia, poate să aducă mari succese şi pentru fotbalul turc. Turcia, fiind noua bornă a carierei sale. Un nou capitol care a început în vara lui 2010, printr-un meci amical câştigat cu 2-0, împotriva României.

La manita tika-taka

Barcelona-Real, un clasico mult asteptat de intreaga planeta si-a respectat renumele. Chiar daca de aceasta data se astepta la un meci foarte echilibrat, din prisma loturilor dar mai ales a tehnicienior care preagatesc cele doua echipe, Barcelona lui Guardiola nu a fost de-acord cu acest lucru. Cu un orgoliu ranit, dupa ce toate privirile erau atintite spre Jose Murinho, bascii a pornit ca din tun El Clasico.

Morisca de pase odata pornita, nu a mai putut fi oprita pana la fluierul de final. Apararea mult laudata a Realului, a fost punctul slab in prima repriza. Pedro si Dani Alves s-au distrat cu Marcelo, iar Messi a tras primul semnal de alarma, cand a executat un lob superb din marginea careului, lateral dreapta, tintind bara portii aparate de Casillias. Si golul nu s-a lasat mult asteptat. Pasa magistrala a lui Iniesta, Xavi ramas singur cu Casillias,dupa ce Marcelo care il scosese din offside a alunecat stupid cand sa loveasca mingea, il executa cu un lob perfect. Era 1-0, iar elevii lui Murinho erau din ce in ce mai nervosi. Pe o ploaie sacaitoare, acestia isi tineau cu greu echilibrul. Marcelo alunecand in cateva faze, punandu-i pe catalani in situatii bune de gol,. Si golul doi a picat dupa o balbaiala in apararea madrilena, Villa lipeste mingea de piept, patrunde in careu, centreaza, Casillias nu izbuteste nici de data aceasta sa devieze mingea, iar Petro nejenat introduce sigur cu latul in plasa.
Cristiano Ronaldo, fara nici o realizare pana atunci, reuseste sa se faca remarcat pe teren, prin bruscarea antrenorului gazda, la un banal aut de linie. Spiritele se incing, insa arbitrul se rezuma a acodra un cartonas galben lui Cristiano, dar si lui Valdes care a venit intr-o suflare a-i lua apararea profesorului Guardiola. O lovitura libera a lui Ronaldo si un sut din prima a lui Di Maria, au fost singurele ocazii ale Realului in prima repriza.

Repriza a doua a inceput la fel de tare ca prima. Cu Barcelona la conducerea si in minutul 55 Villa primeste o pasa excelenta de la Messi si isi trece si el numele pe tabela de marcaj. Era 3-0, Realul la pamant. Morisca de pase se intesifica, acompaniata de oleurile a o suta de mii de suflete, magicienii blau-grana trec la “floricele” si morisca de pase se trasnforma in morisca de calcaie. Galacticii sunt impasibili, iar tika-taka ii enerveaza la culme. Cu nervi intinsi la maxim, acesta recurg la anumite faulturi destul de dure incurajati de faptul ca arbitrul a lasat meciul liber.

Guardiola le face un serviciu marcatorilor si ii schimba pe rand, pentru ca astestia sa primeasca elogiile suporterilor. Si fara un Xavi, Villa sau Pedro, Barcelona a ramas aceeasi. Iar pustiul Jeffren, ultimul intrat, pune si cireasa de pe tort.
Un 5-0, care egaleaza cea mai mare infrangere a Realului in fata Barcelonei. O mana de goluri meritate, dupa felul in care s-a jucat. Un 5-0 care poate fi si diferenta dintre Barcelona si Real in acest tur de campionat.

Felicitari castigatorilor!

Jucatorul meciului: Messi (chiar daca nu a marcat, a facut toate fazele de gol si a tras echipa dupa el)

By amicu

Umilinţă supremă pentru "The Special One"

Fără nicio urmă de ironie, consider că Jose Mourinho este cel mai mare antrenor din lume la ora actuală şi cred că poate ajunge cel mai mare din întreaga istorie a fotbalului. Aceasta este însă o altă poveste.
Acum vorbim despre meciul din 29 noiembrie 2010 de pe "Camp Nou". 100 de mii de oameni au văzut cum Barcelona, favorita lor, învinge Real Madrid cu 5-0. Nu, nu este o glumă, Real Madridul lui Jose, cel neînvins de când venise în Spania a fost spulberat de o echipă venită parcă din altă lume.
Şcoala de fotbal catalană a învins. Din nou! După 6-2 anul trecut, chiar pe "Bernabeu", Barca defilează iar, având în componenţă în primul "11", opt fotbalişti crescuţi de club: Valdes, Puyol, Pique (care a avut timp şi de o scurtă "escală" la Manchester United, deşi are doar 23 de ani), Pedro, Busquets, Iniesta, Xavi, dar şi superstarul argentinian Messi, jucător ce a debutat la Barcelona când avea doar 16 ani.
Pe bancă se află un alt catalan pursânge: Josep Guardiola, care după ce a jucat 384 de meciuri pentru Blau - grana în decursul a 11 ani, a ajuns pe banca tehnică a echipei. A început de la echipa de tineret, ca acum să bifeze deja al treilea sezon la echipa mare. În primul dintre ele a câştigat şase trofee: Cupa Spaniei, Primera Division, Supercupa Spaniei, UEFA Champions' League, Supercupa Europei şi Campionatul Mondial al Cluburilor.
Acum, a fost artizanul unui succes istoric pe care Barcelona nu l-a mai gustat, de pe timpul când pe "Nou Camp", făcea legea "Dream Teamul" condus din teren de Johan Cruyff. Iar ca fapt divers să mai spunem că al cincilea gol al Barcelonei, venit în prelungirile meciului a fost înscris de Jeffren, din pasa lui Bojan Krkic, care au intrat din postura de rezerve şi ghiciţi ce? Da, exact şi ei sunt doi dintre jucătorii crescuţi de club.
O frumoasă performanţă a unei mari echipe, care are nişte relaţii de joc atât de bine sudate, încât în minutul 68, Iniesta şi Busquets şi-au permis să facă un - doi din două... pase cu călcâiul!
În urma acestui joc rămâne şi un record încă nedoborât: Messi n-a reuşit să marcheze în faţa unei echipe conduse de Jose Mourinho. Dar când dai trei pase de gol, mai are asta vreo importanţă? Nu prea. Nici măcar pentru antrenorul lusitan, a cărui privire de la finalul meciului nu trăda vreo suferinţă, ci doar o expresie glacială, specifică de altfel.
De aceea este "The Special One". Mulţi cred că acest meci a reprezentat pentru el cea mai mare umilinţă a carierei. Statistic, probabil că aşa este. Pentru el însă n-a fost decât un meci pierdut. De mâine va uita tot şi o va urca înapoi pe Real Madrid pe pediestalul performanţei. Pare incredibil acum, dar cu siguranţă echipa lui Florentino Perez poate câştiga multe trofee în acest sezon.
Iată, aşadar, dragă Cristiano, că Barca nu v-a dat opt, ci doar cinci. Mai este timp în retur... Dar Mourinho va fi cu siguranţă mai puternic atunci! La fel şi echipa din capitala Spaniei...

Ziua Z in Primera Division // Preview El Clasico 29.11.2010

In seara asta Real Madrid merge pe Nou Camp si Mourinho spera sa incheie insuccesele din El Clasico din ultimele sezoane. Statisticile nu mint. Din 2008 pana acum, Real Madrid a pierdut majoritatea derby-urilor si umilinta suprema a fost acel 6-2 din mai 2009.

Fotbalistul care si-a facut un obicei din a marca impotriva celor de la Real e "baiatul minune" Lionel Messi. La doar 23 de ani Messi e deja o legenda in Barcelona si este recunoscut ca fiind unul dintre cei mai buni fotbalisti care au evoluat pe Nou Camp. Atacantul argentinian a inscris in fiecare El Clasico in care a jucat.
Acest meci este intre cele 2 mai puteri din Spania insa pe teren va fi si o batalie intre Ronaldo si Messi, fiecare avand sanse bune sa castige Balonul de Aur si cine stie....poate meciul asta poate fi factorul decisiv.

Real Madrid e pe locul 1 in La Liga si este neinvinsa de cand a venit Mourinho. Barca e la un punct de locul 1. Cristiano Ronaldo si Messi conduc topul golgheterilor cu 18, respectiv 19 goluri. Deci dupa cum puteti vedea pana acum nu-i desparte mare lucru insa nici meciul din seara asta nu puteam spune ca e decisiv.

In ultimele 8 meciuri de campionat Barca a castigat 7 si a facut un egal in timp ce Real a castigat 6 si a facut egal in 2.

"Am batut Barcelona cu Chelsea si Inter si acum sunt atrenorul celei mai mari rivale si toate astea combinate o primire "de pomina" pe Nou Camp." Mourinho

De la acel 6-2 de pe Bernabeu cred ca ei au o dorinta mare sa ne bata, mai ales cu noile achizitii si cu noul antrenor" Messi

Steaua 2-2 CFR Cluj

Ardelenii au inceput meciul din Ghencea cu gandul clar de a se intoarce cu un rezultat pozitiv in Gruia dupa meciul de la Basel si au pus presiune in preajma careului advers inca din start. Iar dupa numai 10 minute clujenii au deschis scorul. Hora a patruns frumos pe dreapta in careu, l-a fentat pe Latovlevici si a pasat in centru la Culio, al carui sut din prima l-a lasat fara sanse pe Tatarusanu.

Stelistii au reactionat rapid si au declansat asediul in careul lui Nuno Claro, elevii lui Lacatus ajungand tot mai amenintator la poarta acestuia. Iar dupa un sfert de ora de dominare, Pantelis Kapetanos a obtinut un penalty, in urma unui fault al portarului campioanei. Bogdan Stancu a sutat de la 11 metri in dreapta, Claro a sarit in partea opusa si echilibrul s-a restabilit pe tabela.

Din acel moment s-a echilibrat si jocul. Ambele echipe si-au creat faze de poarta, mai intai Traore ratand pentru CFR, pentru ca apoi, in finalul primei reprize, Stancu si Surdu sa fie aproape de a marca, insa sutul celui din urma a fost parat excelent de Claro.

Steaua a iesit mai concentrata de la vestiare si la 5 minute de la startul reprizei secunde, Bogdan Stancu a reusit dubla, in urma unei faze superbe a ros-albastrilor. Tanase a pasat lung din banda stanga pentru Surdu, acesta a trimis de la bara a doua in centru la Stancu, iar golgheterul Stelei l-a invins pentru a doua oara pe Claro cu un sut puternic.

Trupa lui Lacatus putea sa-si majoreze avantajul pe tabela in minutul 58, cand acelasi Bogdan Stancu a fost gasit complet singur in careul advers, insa, in loc sa trateze faza cu calm si sa-si aseze mingea, a preferat sa traga din prima si l-a luat la tinta pe portarul clujenilor. La cateva minute distanta, Kapetanos si Surdu au ratat alte doua mari sanse ale stelistilor de a se desprinde.

Spre finalul meciului, ros-albastrii s-au retras tot mai mult in propria jumatate, permitandu-le ardelenilor sa atace tot mai mult, dar nu si mai periculos, Tatarusanu neavand emotii mari la atacurile oaspetilor. Mai periculosi s-au aratat tot stelistii, in minutul 81 Stancu ratand incredibil din careul mic al clujenilor. Atacantul a incercat inexplicabil sa preia mingea din pasa lui Tanase de pe stanga, in loc sa suteze, si mingea i-a sarit din picior pe langa poarta.

La faza imediat urmatoare, clujenii au urcat in viteza pe contraatac, Culio a primit in stanga de unde a centrat excelent pentru Peralta, iar acesta a marcat cu un sut din alergare. Tatarusanu a atins mingea, dar nu a reusit s-o indeparteze de pe cadrul portii.

Ultimele minute ale intalnirii au fost incendiare la ambele porti. Kapetanos si Bilasco, pentru Steaua, si Bastos si Traore, pentru CFR au stat la baza unor mari ocazii de a inscrie golul victoriei pentru una dintre cele doua echipe.

Borussia Dortmund continua lupta pentru titlu

A fost etapa cu multe goluri in Bundesliga unde Borussia Dortmund a restabilit diferenta de 7 puncte in fruntea clasamentului, in timp ce Schalke 04  a pierdut (5-0) in fata celor de la Kaiserslautern.
                    
Borussia Dortmund a restabilit diferenta de 7 puncte in fruntea clasamentului cu victoria (4-1) obtinuta impotriva celor de la Mönchengladbach dupa un joc foarte bun. Marco Reus a deschis scorul pentru Mönchengladbach in min 33 insa Dortmund a egalat in prelungirile primei reprize prin Subotic iar in min 52 scorul era 2-1 pt Dormund dupa golul inscris de Kagawa. In min 76 Kevin Grobkreutz face 3-1 pentru ca in min 88 Barrios sa inchida tabela.

Tot 4 goluri a inscris si  Bayern Munchen in victoria (4-1) obtinuta impotriva celor de la Eintracht Frankfurt si Nayern trece pe locul 5 gratie golurilor marcate de Muller, Mario Gomez si dubla lui Timoshchuk. Dupa acest meci Bayern e la 2 puncte in spatele celor de la Hannover, care au invins (3-0) impotriva lui Freiburg.
Bayer  Leverkusen e la 4 puncte de locul 2 ocupat de Mainz, care a invins (3-0) pe Nurnberg.

Dupa ce in etapa trecuta Schalke 04 parea ca isi revine din declin dupa ce a invins (3-0) pe Werder Bremen, etapa asta Schalke a fost umilita (5-0) in deplasare la Kaiserslautern. Schalke 04 ocupa locul 15 cu 13 puncte, la 2 puncte distanta de Stuttgart care a pierdut (2-4) in deplasare la Hamburg. Marica a egalat scorul la 1 in min 9 iar in minutul 15 a luat rosu pentru ca a protestat la adresa arbitrului.

Clasament Bundesliga - Etapa 14