În această seară am avut un meci tipic pentru SüperLig. Se ştie că echipele de provincie se mobilizează exemplar doar pentru meciurile cu granzii. Este singura şansă pentru jucătorii lor să fie remarcaţi şi transferaţi la o echipă mai mare. Din păcate aşa se şi întâmplă. O dată ajunşi la echipele mari – nu fac faţă la acest ritm întreg sezonul. Puteţi adăuga la aceasta şi viaţa de noapte din Istanbul şi tabloul e complet.
Este vorba de fapt de un meci între fotbalistul turc de dinainte şi după transferul la echipa mare de Istanbul. De data aceasta foamea provincialilor a învins blazarea parveniţilor.
În anii trecuţi cei mari băteau cu mult chin şi cu ajutorul arbitrilor. Dar în ultimii ani a înţărcat bălaia. Aşa că avem podiumul Trabzon-Bursa-Kayseri, Bursa devenind campionă în premieră sezonul trecut.
Tactica provinciei este patentată: apărare pe două linii, joc dur la limita regulamentului, contra-atacuri cu mingi lungi pe atacantul-central care pune mingea jos şi şutează sau pasează către un coechipier aflat într-o poziţie mai bună.
Nu a fost cazul în acest meci, dar dacă joacă pe teren propriu- râul,ramul şi dâmburile din teren le sunt prietene, iar echipelor tehnice duşmane.
Până aici nimic nou, ce este mai trist e faptul că Galata nu a arătat nimic. Praful s-a ales de proiectul lui Rijkaard.Ce să fii înţeles jucătorii din: ‘să dăm mingea în faţă, să avem posesie’ ? Exact asta: au urcat mingea până în la marginea careului de la 16 m de unde a şutat cine s-a nimerit. Dacă e indicaţia tactică a lui Hagi – e grav. Dacă nu – iar e grav pentru că e fie un act de indisciplină , fie o lipsă de coeziune între coechipieri. Un alt semn al neîncrederii reciproce au fost nepermis de multele pase nesincronizate.
Ayhan a cedat mijlocul permiţând unul dintre rarele atacuri ale oaspeţilor după dominarea cvasi-sterilă a Galatei. O pasă filtrantă l-a găsit pe portughezul Makukula, golgheterul ediţiei trecute de campionat. Acesta l-a depăşit pe Servet,care a făcut o nouă ( a câta ? ) greşeală de marcaj şi golul Manisei a venit logic după un şut puternic la colţul lung. Restul meciului a însemnat lipsă de idei şi o cădere în depresie a Galatei. Doar schimbările parcă au trezit echipa, însă doar pentru perioade nu mai lungi de 5 minute.
Batdal în locul lui Kewell sau Misimoviç în locul lui Ali Turan nu au reuşit să schimbe nimic semnificativ în jocul echipei.Manisa putea marca în alte câteva rânduri pe contraatac ,după ce a sesizat demoralizarea gazdelor. Au făcut-o dintr-un penalty rezultat dintr-o astfel de fază. Şi cam asta a fost istoria acestui meci. Nici o schemă de joc, nici un traseu şi deprimare totală. Un joc absolut anost.Hagi încă are scuza timpului. Echipa arată de parcă de abia acum ar începe pregătirile pentru noul sezon, dar campionatul marchează deja etapa a 11-a.
Deja şansele la titlu sunt compromise – nu din cauza diferenţei de puncte, ci din cauza jocului prost. Trebuie neapărat salvate ultimele meciuri până în pauza de iarnă.
By acetobalsamico
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu