marți, 30 noiembrie 2010

Guus, king of the world


În ciuda faptului că Guus Hiddink a câştigat ca antrenor Cupa Campionilor Europeni cu PSV Eindhoven în 1988, el a devenit un nume de legendă al băncii tehnice în decada cuprinsă între 1998 şi 2008.
După ce a jucat peste 350 de meciuri la modesta De Graafschap, Hiddink a debutat în cariera de antrenor cu mare stil. Ulterior câştigării treofeului european suprem, cu echipa din Eindhoven a intrat într-un mic con de umbră. Dar la zece ani distanţă a renăscut, creând o echipă naţională olandeză, cum batavii nu mai avuseseră de pe vremea lui Van Basten. Un mandat de patru ani, în care a reuţit să ducă Olanda în primele patru echipe ale lumii. Doar primele patru, fiindcă în semifinalele Cupei Mondiale din Franţa, Brazilia i-a eliminat la loviturile de departajare.
Apoi a plecat. La Real Madrid. A stat doar un sezon, în care nu a câştigat nimic. De neacceptat din partea reprezentanţilor unui club cu o asemenea tradiţie. Olandezul pleacă şi de aici, stă puţin pe la Betis, iar apoi o ia din nou de jos. În 2000 ajunge pe banca modestei naţionale a Coreei de Sud, una dintre gazdele Cupei Mondiale ce avea să se desfăşoare peste doi ani.
Hiddink pregăteşte exemplar o echipă, care avea să fie introdusă în manualele de istorie din care li se predă în şcoli tinerilor sud-coreeni. Motivul? Echipa antrenată de batav, devine prima selecţionată asiatică ce atinge semifinalele unei Cupe Mondiale! Guus, loveşte din nou, dar cu o echipă de un calibru mult inferior celei a Olandei.
La fel ca în 1998, Hiddink pleacă rapid şi de aici, întorcându-se la prima lui dragoste din cariera de antrenor: PSV Eindhoven. Urmarea? În 2004, PSV, depăşeşte pentru prima dată faza grupelor din UEFA Championţs League. În 2005 urcă şi mai mult, ajungând până în semifinale, de unde este cu greu eliminată de AC Milan. La Eindhoven se conturează un gigant fotbalistic, dar Cupa Mondială bate la uşă. Impresionată de CVul antrenorului, federaţia australiană doreşte să îl aibă pe olandez pe bancă la turneul final. Hiddink acceptă, iar din 2005 antrenează în paralel echipa de club şi selecţionata Australiei.
După cum ne-a obişnuit şi la acest mondial face minuni. Nu, de data aceasta nu mai duce echipa până în semifinale şi asta pentru că în optimi îi vine de hac Italia, însetată de revanşă după sfertul din 2002 (vezi Coreea de Sud - Italia). Viitoarea campioană mondială a fost pusă la respect de selecţionata de la Antipozi tot meciul. De fapt până în prelungiri, când fundaşul stânga al Squadrei Azzura, Fabio Grosso, pătrunde în careu. Urmează un duel cu un fundaş advers, în urma căruia Grosso cade. Deşi nu se impunea, arbitrul arată penalty! Italienii marchează şi merg mai departe, dar Australia rămâne cu satisfacţia că s-a calificat dintr-o grupă cu două naţionale mai experimentate: Croaţia şi Japonia.
Guus Hiddink pleacă din nou. Primeşte o ofertă de la Rusia, căreia îi dă curs. O lasă şi pe Eindhoven. Pleacă să pregătească EURO 2008. Rusia este repartizată în grupă cu Spania, Grecia şi Suedia. După un meci de debut de coşmar în faţa Spaniei, soldat cu o înfrângere la trei goluri, selecţionata est-europeană câştigă celelalte două partide şi ajunge în sferturi. Aici, ca o ironie a sorţii, Rusia, cu un antrenor olandez pe bancă, întâlneşte naţionala Olandei. O naţională, care până în acel moment părea a fi cea mai în formă de la turneul final. Trei victorii în grupă, golaveraj de 9:1. Ce pretenţii ar fi putut avea ruşii? Dar geniul tactic al lui Hiddink se cunoaşte încă odată. Da, pentru că echipa condusă de el bate cu 3-1, după prelungiri, la capătul unuia dintre cele mai frumoase meciuri ale fotbalului contemporan. Aţi citit bine! Cum poate fi altfel, un meci în care se trag nu mai puţin de 63 de şuturi (distirbuite cvasiechitabil)?!
În semifinale Rusia întâlneşte iar Spania şi din nou pierde la trei goluri diferenţă. Dar nu mai contează... Hiddink şi-a făcut treaba. Atipic, dar de această dată nu mai părăseşte corabia. Mai mult, în paralele se angajează să o pregătească şi pe Chelsea Londra. Doar pentru sezonul de primăvară 2009 al Ligii Campionilor. Echipa londoneză, în mare formă, ajunge în semifinale. Aici joacă împotriva Barcelonei. Un 0-0 pe “Nou Camp”, de care albaştrii au tras cu dinţii prefaţa un meci interesant la Londra. Dar Barcelona a fost acum cea care a stat la cutie. Essien a făcut rapid 1-0, cu o execuţie asemănătoare celei din care Zidane înscria în finala Ligii din 2002, iar Chelsea ataca încontinuu. Un arbitraj dezastrous i-a privat pe englezi de trei penaltyuri. Dar calificarea părea jucată. Este minutul 90. O fază mai închegată a Barcei, Iniesta prinde un şut de senzaţie şi este gol! Chelsea – Barcelona 1-1! Guus Hiddink este învins pentru a patra oară în semifinale! O înfrângere dureroasă, care va fi punctul de plecare al unei mari echipe catalane.
Antrenorul olandez se ţine de cuvânt şi pleacă de la Chelsea. Ratează apoi cu Rusia calificarea la Cupa Mondială din 2010, în favoarea Sloveniei. Trebuie să o ia din nou de la zero, dar nu este nicio problemă, fiindcă un om care e capabil să facă în timp record performanţe în Olanda, Coreea de Sud, Australia, Rusia şi Anglia, poate să aducă mari succese şi pentru fotbalul turc. Turcia, fiind noua bornă a carierei sale. Un nou capitol care a început în vara lui 2010, printr-un meci amical câştigat cu 2-0, împotriva României.

Un comentariu:

rivi spunea...

am un respect nemaipomenit pentru acest olandez. il consider fara probleme in primii 5 antrenori ca si potential