Tot ce-i mai bun din deceniul asta fotbalistic

Da, dupa ce Splendoarea Sportului a facut un sondaj in care puteti vota splendizii anului 2010 ca mai apoi sa faca si un sondaj din care reiese cel mai bun blog de sport in 2010,eu m-am gandit sa fac un sondaj cu tot ce a fost mai bun in fotbal din 2000 si pana la sfarsitul acestui an.

Din 2000 si pana acum am vazut trei Campionate Mondiale cu 3 castigatoare diferite de pe 2 continente si anume Brazilia in 2002, Italia in 2006 si normal Spania in 2010. Tot in acesti 10 ani am avut si trei Campionate Europene in care s-au impus Franta in 2000. Grecia in 2004 si Spania in 2008. La nivel de selectioneri am avut 3 (daca imi amintesc eu bine): Iordanescu, Piturca si actualul Razvan Lucescu.

La nivel de nationala am ajuns pana in sferturi la Europeanul din 2000 unde am fost invinsi de Italia (finalista la acel turneu) cu 2-0 si am participat la Euro 2008 unde am facut 2 puncte in grupa cu Olanda, Italia si Franta. La nivel de club cea mai mare performanta a fost acel sfert de finala Steaua - Rapid din sezonul 2005-2006 si semifinala pierduta (3-4) de Steaua impotriva celor de la Middlesbrough, tot in acel sezon. Ttot in acesti 10 ani Dinamo s-a tot pregatit de Champions League, fiind foarte aproape in 2007 cand a pierdut calificarea in fata italienilor de la Lazio.

La nivel de cluburi europene fotbalul s-a dezvoltat din ce in ce mai mult, in Franta, Anglia si in alte tari fiind adusi jucatori tineri si promitatori din tarile africane ca mai apoi acesti jucatori dezvoltati de europeni sa-i invinga chiar pe cei care i-au adus, un ex fiind victoria Senegalului din grupe (1-0) impotiva Frantei la Mondialul din 2002 sau victoria Africii de Sud impotriva Frantei (2-1) anul acesta la Mondialul din Africa de Sud. In acesti 10 ani am avut echipe fantastice precum Realul la care juca Ronaldo, Zidane, Figo etc sau echipa nemuritoare A.C Milan cu fotbalisti precum Maldini, Cafu, Seedorf, Gattuso, Pirlo si nu in ultimul rand geniul fotalistic Inzaghi. Mai avem Barcelona ultimilor ani care ne-a incantat cu fotbalul frumos practicat de Messi, Xavi, Iniesta, Villa si restul echipei.

Nu mai are rost sa lungim asa de mult povestea asa ca "sa inceapa votarea". (pana pe 25 ianuarie, ca doar vorbim de intregul deceniu.)


















 




 



Si ca o categorie mai amuzanta va prezint: Petarda deceniului sau "Eu sunt mai tare ca sabia lui Zorro". Cu mentinunea ca majoritatea fotbalistilor de la aceasta categorie au fost candva considerate mari talente, uni chiar mai pot demonstra ceva in fotbal.






Si la indemnul lui Daninhodj ( ala ce-o jucat cu legendele ):

Pamfletaru': Ep VI: Ce isi doreste CR7 sau CR9 de Anul Nou

Cu siguranta majoritatea microbistilor ar vrea, si-ar dori, ar da orice sa stie ce isi doreste fenomenul CR7 sau CR9 sau pe numele sau Cristiano Ronaldo, de Craciun. Eeee, redactia Golden Football ( eu si .....normal ca eu) am gasit scrisoarea lui catre Mos Craciun.

Concluzia Domnului Iordanescu !

Mai jos e un fragment din cartea "O minge de fotbal in turnul babel" scrisa de Jackie Ionescu:

20 august 2002 (Iordanescu era antrenorul echipei nationale).

"Puiu Iordanescu este un antrenor valoros si foarte eficient , dar deosebit fata de ceilalti ! Este oarecum si izolat de acestia. Mai sobru, mai inchis, avandu-si lumea sa, Puiu nu s-a antrenat niciodata in dulcea mistocarie si smecherie a celor mai multi dintre noi. Probabil si de aceea, dar si din alte motive, el coboara cu greu de-acolo de sus, de unde l-a dus destinul si talentul, in mijlocul antrenorilor romani ! La ultima consfatuire a acestora abia dupa rugamintile lui Mircea Sandu si ale lui Emeric Jeney a decis sa apara in sala de sedinte a Casei Fotbalului unde avea loc adunarea antrenorilor ! El, Anghel Iordanescu, antrenorul echipei nationale, antrenorul simbol al specialistilor romani, membru in Comisia Tehnica UEFA, sau poate chiar FIFA, si implicit activ in marile evenimente ale fotbalului, care ar trebui sa fie principalul factor de perfectionare al antrnorilor nostri , ei bine, domnia sa refuza deseori integrarea si participarea la viata profesionala a acestora ! O face din infatuare ? O face din subestimare ? Din ignorare ? Din timiditate ? Din complexare ? Din toatela un loc ? Nu stim, dar o face. Doar Dumnezeu, in care el crede atat de mult, o stie.


 Problema este insa alta!
   Antrenorul nationalei, observator oficial al FIFA la ultimele Campionate Mondiale, dupa ce in sfarsit a pogorat in mijlocul conferintei antrenorilor romani, a fost rugat sa prezinte o informare tehnica, despre confruntarea l care tocmai participase. (Campionatul Mondialul Korea-Japonia 2002). Iar domnia sa, printre alte constatari a stabilit indubitabil ca: "Editia Korea-Japan a fost mai slaba decat editia Franta de acum 4 ani". A fost principala concluzie pe care sala a primit-o cu resemnare, in oarecare acord, cu regrete ca s-a intamplat asa, dar cu ascunsa bucurie ca si "ai marii' joaca prost.
   Ei bine Puiule, ar mai exista si putea fi prezenta si-o alta interpretare a valorii acestui Campionat Mondial. Nu neaparat in comparatie cu valoarea celui precedent, pentru ca acest lucru nu se prea poate masura. Ochiul nostru de azi e mai batran cu 4 ani decat atunci in Franta, putin mai obosit, cu vreo doua dioptrii in plus, a devenit poate mai sceptic, mai trist, vazand negru acolo unde era albastru.


Aveti partial dreptate sa spuneti ca acest Mondial a fost mai slab decat cel din Franta, dar a fost mai slab doar in unii factori  de joc, fiind insa mai bun in numerosi altii. Acest lucru ne interesa sa-l aflam ! Ne interesa, de pilda, sa aflam daca nivelul tehnic general al echipelor a fost superior sau nu editiei precedente?! Si ne mai interesa sa aflam o comparatie intre sistemele de joc folosite in Franta si cele practicate anul acesta in Coreea si Japonia. Bineintele, am fi fost curiosi sa aflam si nivelul capacitatilor fizice ale jucatorilor  acestei editii comparativ cu cele din '98. Ma rog, cam in felul asta n asteptam sa prezentati "problema". Eventual ceva date, statistici, planse, filme. Atunci, da! Atunci ezxpunerea putea fi demna de noua Casa a fotbalului si avea o influenta pozitiva , asupra orizontului profesional al antrenorilor romani, Despre care mai nou toata lumea spune c-ar fi ramas in urma antrenorilor din fotbalul avansat ! "

Cel mai egoist fotbalist

Mario Balotelli nu si-a facut prea multi prieteni dupa transferul sau de la Inter la Manchester City, realizat in vara asta. Comentarile sale dupa ce a fost numit cel mai bun tanar fotbalist  din Europa nu fac decat sa adauge inca un lucru la reputatia sa de "mare egoist"...in mare parte a timpului chiar nesimtit.

Balotelli a fost numit castigatorul "Golden Boy ", trofeu realizat de ziarul italian Tuttosport la care voteaza jurnalisti din intreaga europa pentru a descoperi cel mai bun fotbalist U21 din Europa. In ani trecuti acest trofeu a fost castigat de fotbalisti celebri precum Lionel Messi, Wayne Rooney, Cesc Fabregas si Rafael van der Vaart. Anul acesta locul 2 i-a revenit tanarului de la Arsenal si anume lui Jack Wilsheree iar pe podium a mai fost si portarul celor de la Atletico Madrid,  David de Gea.

Cu siguranta Mario nu prea s-a uitat la Premier League pentru ca habar nu avea cine e Wilsheree: "Nu ştiu cine este Wilshere, dar cînd voi juca următoarea dată cu Arsenal îl voi urmări cu atenţie. Poate îi pot arăta trofeul şi să îi reamintesc cine l-a cîştigat".

Balotelli a continuat: "Sunt bucuros că am primit acest premiu. Acum doi ani am fost pe şase, iar anul trecut pe patru. Era rîndul meu să cîştig. Există un singur jucător care este un pic mai bun decât mine, Messi. Toţi ceilalţi sunt în spatele meu".

Pana acum Mario Balotelli a inscris 5 goluri in 9 meciuri jucate si a luat 5 cartonase (1 rosu). Balotelli e numit de multi cel mai bun fotbalist produs de Italia in ultimul timp. Are potentialul unui viitor mare fotbalist insa egoismul si "prostia" sa din unele momente i-au cauzat probleme la Inter. Ramane de vazut daca Mancini poate sa-l stapaneasca la Manchester City sau va ramane o vesnica speranta.

Maradona a jucat in tricoul lui Tottenham

Diego Maradona in tricoul lui Tottenham ! Probabil nu v-ati imaginat niciodata cum ar arata Maradona pe teren in tricoul celor de la Tottenham. Asta s-a intamplat in anul 1986 cand Maradona a acceptat sa joace in tricoul lui Tottenham la meciul de retragere a lui Osvaldo Ardiles. Meciul dintre Tottenham - Inter s-a disputat pe White Hart Lane cu tribunele pline, probabil fani fiind incantati de a-l vedea pe Maradona. Tottenham a invins cu scorul de 2-1 pe Inter cu golurile marcate de Mark Falco si Clive Allen in timp ce pentru Inter a inscris Liam Brady.

         

Echipele:

Tottenham Spurs - Clemence (Jennings), Roberts (D. Thomas), Hughton, Mabbutt, Miller, Galvin (Samways), Ardiles (Waddle), Falco, Clive Allen, Maradona, Hoddle
Rezerve care nu au jucat : Chiedozie, Crook

Inter Milan - Lorieri, Bernazzani, Marangon, Marini, Ferri, Mandorlini, Fanna, Cucchi, Pellegrini, Brady, Minaudo.
Rezerve care nu au jucat : Caniato, Pozzoni, Nunziata, Cioci, Handelli

Ioan Chirila despre meciul Argentina - Anglia de la CM '86 - "Mana lui Dumnezeu"

Ioan Chirila a povestit in cartea "Frumoasele noastre duminici" meciul Argentina - Angia jucat in sferturile de finala ale Campionatului Mondial din 1986 jucat in Mexic. Am sa incerc sa scriu aici o parte din ceea ce a scris Ioan Chirila.

   Sferturi de finala CM Mexic '86 Argentina - Anglia|| Partea I ( Urmeaza inca 2 parti)

    "Stadionul arde. Tabela electronica isi plimba literele electrice de la dreapta la stanga. Sunt 114.580 de spectatori astazi, pe Azteca. Intreg stadionul scandeaza AR-GEN-TI-NA, AR-GEN-TI-NA! Tam-tam-ul celor 20-25 de dansatori "in jurul focului" se aude slab. Deasupra, sus de tot, pelinia cornerului, steagul Romaniei... Imi dau seama ca "Mundialul" abia acum arde cu adevarat... Trebuie facut ceva, pentru ca zilele lungi de tatonare sa nu mai transforme turneul final intr-un maraton care se accelereaza abia dupa parcurgerea a 30 de kilometri.
     Arbitrul tunisian Bennaceur fluiera inceputul. Si Anglia - Argentina e un mare derby... Plus faptul ca de pe toate balcoanele stadionului imens curg falduri pe care se scrie ca azi vor fi "reglate conturile.) Stadionul insoteste startul cu un bubuit, nemaiauzit aici... Astazi, unul dintre cei doi va trebui sa moara... Si totul creste... Aici e si mitul numit Rattin, mijlocasul acela inalt care a fost eliminat la Londra in '66... Da, da, este o atmosfera de corrida, spre sfarsitul luptei.
     Argentinienii ataca. Englezii sunt necrutatori. Fenwick il carpeste pe dupa ceafa pe Maradona. Mijlocul argentinei este o gramada compacta. Maradona pare un personaj important acoperit de gorilele din jur. Si gorilele sunt Enrique, Ruggeri, Batista, Giusti, Barruchaga... E o caldura sufocanta... Pungile cu gheata aruncate de pe bancile de rezerve se inmultesc.
    Jocul creste. Atacurile argentiniene se inmultesc, Maradona joaca foarte bine rolul personajului acoperit  de gloantele dusmane. Iese din gramada, la prima ocazie. Paseaza dintr-o bucata, mai ales dinvoleu, cu siretul, cu gamba, cu genunchiul , cu capul, direct cu pieptul. In tabara engleza, singurul jucator care se apropie de tehnica argentinian e brunetul Lineker, masliniu, iute ca spaniolii. (Se si aude ca va ajunge la Barcelona.)
    Maradona continua sa accelereze. Sare usor peste "barnele" intinse de aparatorii englezi...
    Deodata insa, ne indreptam privirile spre peluza din dreapta. Siasta pentru ca numerosi fotografi alearga intr-acolo, parasind-usi locurile obtinute cu mare greutate, ca la un spectacol de gala. Ce se intamplase, de fapt ?"

Dortmund incheie anul cu o infrangere

Golul tarziu inscris de Fanis Gekas a adus victoria pentru Frankfurt in meciul cu liderii din Bundesliga, Dortmund in timp ce cele 3 goluri inscrise de Raul au fost de ajuns pentru victoria celor de la  Schalke impotrica celor de la Koln.

Borussia Dortmund a intrat in vacanta de iarna cu o infrangere (1-0) in fata celor de la Frankfurt in ziua in care Raul a reusit un hat-trick pentru Schalke in victoria (3-0) impotriva celor de la Koln. Dortmund a mers in deplasare la Frankfurt in cautarea celei de-a 8 victorie consecutiva insa golul din minutul 87 marcat de Gekas a adus cele 3 puncte la gazde. Acest meci a insemnat si a doua infrangere in campionat pentru echipa antrenata de Jurgen Klopp dupa ce in prima etapa au pierdut acasa (0-2) cu Leverkusen. Dupa acest meci Borussia Dortmund ramane pe primul loc in Bundesliga insa avansul de 13 puncte se schimba in 10 deoarece ocupanta locului 2,  Mainz, a invins (4-2) pe St. Pauli. Tanarul André Schürrle a inscris o dubla pentru Mainz.

Schalke a celebrat a patra victorie in ultimele 5 meciuri din Bundesliga dupa a invins (3-0) pe echipa unde evolueaza si romanul Alexandru Ionita care a inceput meciul pe banca de rezerve insa a jucat 28 de minute.
In celelalte meciuri, Džeko a inscris golul egalizator pentru Wolfsburg in prelungirile egalului (2-2) cu Hoffenheim iar Werder Bremen a pierdut (2-1) acasa impotriva celor de la Kaiserslautern.

Chivu, campion mondial!

Pe 18 decembrie 2010, Inter Milano câştigă Campionatul Mondial al Cluburilor. Cu românul Cristian Chivu în teren până în minutul 54, italienii au învins cu 3-0 echipa congoleză, TP Mazembe. Golurile au fost înscrise de Pandev, Eto’o şi Biabiany. Aşadar, căpitanul naţionalei României îşi adjudecă cel de-al cincilea trofeu al sezonului!


Chiar dacă pare că Inter a câştigat lejer, meciul a fost mai strâns decât a arătat-o scorul. Cu o posesie de 44%, africanii au stat mai bine la capitolul şuturi: 16-9. Remarcabil pentru echipa învinsă este faptul că dintre cei 11 fotbalişti trimişi pe teren, nu mai puţin de 9 sunt din RD Congo, singurii stranieri fiind tot africani. De altfel şi cei doi ce au intrat pe parcurs sunt tot congolezi. Aşadar o echipă formată din jucători ce provin dintr-o ţară destul de slabă din punct de vedere fotbalistic pe continentul african, a reuşit să ajungă într-o finală oficială împotriva campioanei Europei, o campioană care deşi provine din Italia nu a avut pe teren niciun italian!


Pe banca de rezerve a “nero-azzurilor” s-a afla şi Denis Alibec.




Trofeul obţinut azi este o palidă consolare pentru Rafa Benitez, faţă de prestaţiile din campionat şi cu siguranţă îl va ajuta să continuie, cel puţin deocamdată pe banca tehnică a lui Inter.

Optimile Uefa Champions League si şaisprezecimile Europa League 2010/2011

Astazi a avut loc tragerea la sorti pentru optimile Uefa Champions League si Europa League din sezonul 2010/2011.

Optimile Champions League sunt:

AS Roma – Sahtior Donetsk


Olympique Marseille – Manchester United

FC Copenhaga – Chelsea

Valencia – Schalke

Inter Milano – Bayern Munchen


Arsenal – Barcelona

Lyon – Real Madrid

AC Milan – Tottenham

Saisprezecimile Europa League sunt:

(Învingătoarele din meciurile alăturate se vor întâlni în optimi)

PAOK Salonic - ŢSKA Moscova / Sevilla - FC Porto


Rubin Kazan - Twente / Young Boys Berna - Zenit St. Petersburg

Lille - PSV Eindhoven / Rangers - Sporting Lisabona

Benfica - Stuttgart / BATE Borisov - Pari St. Germain

Metalist Harkov - Bayer Leverkusen / Napoli - Villareal


Sparta Praga - Liverpool / Lech Poznan - Braga


Anderlecht - Ajax / FC Basel - Spartak Moscova

Besiktas - Dinamo Kiev / Aris Salonic - Manchester City

O surpriză şi trei răsturnări de situaţie

În mare măsură, ultima etapă a Ligii Europa nu putea să mai aducă mari noutăţi, întrucât aproape toate echipele calificate se cunoşteau deja. Marea surpriză a reprezentat-o cvasianonima Aris Salonic (a treia echipă a oraşului!!!), care nu a făcut niciun pas greşit acasă în faţa “lanternei roşii”, Rosenorg Trondheim, pe care a învins-o cu 2-0, obţinând calificarea mai departe. Nimic nu pare a fi ieşit din comun până aici. Cu toate acestea, grecii îi iau faţa lui Atletico Madrid, nimeni alta decât deţinătoarea trofeului! Spaniolii au remizat 1-1 la Leverkusen, dar chiar dacă ar fi câştigat terminau pe trei, având în vedere scorul de la Slonic. Inedită este şi eliminarea lui Juventus, care părăseşte competiţia în urma a şase remize din tot atâtea meciuri.


În grupa C, o răsturnare de situaţie le-a avut ca protagoniste pe Gent şi Lille. Deşi belgienii aveau două puncte avans înaintea meciului din Franţa, ajungându-le şi o remiză pentru a accede mai departe, nu au rezistat presiunii şi au fost învinşi la scor de neprezentare, rezultat ce i-a adus lui Lille calificarea în faza următoare. Spectaculoasă a fost şi grupa G, unde Anderlecht avea nevoie de victorie pentru a se califica, dar depindea şi de rezultatul direct al partidei de la Atena dintre AEK şi Zenit. Belgienii fac 2-0 cu Hajduk, dar în Grecia încă este 0-0. Ruşii trebuiau să câştige. Părea că pentru ei va fi o totală lipsă de motivaţie, având în vedere că aveau deja 15 puncte. Cu toate acestea, Zenit şi-a respectat blazonul şi a punctat înainte de pauză şi de încă două ori în cea de-a doua repriză. 3-0 şi formaţia din Sankt Petersburg devine singura din actualul sezon al Cupelor Europene ce câştigă toate meciurile din grupă. Anderlecht o egalează la puncte pe AEK, dar mulţumită rezultatelor directe favorabile, cea dintâi merge mai departe în Europa League.

Tot de o răsturnare de situaţie, s-a lovit şi reprezentanta României, Steaua Bucureşti, care trebuia să obţină o remiză la Napoli pentru a putea merge în turul următor. Echipa italiană nu avea nicio victorie până în acel moment în grupă, dar a început în forţă meciul, Cavanni fiind pericolul numărul unu. Odată cu trecerea timpului, lucrurile păreau să ia o turnură favorabilă pentru ocupanta locului 7 din Liga 1 Bergembier. Totul a decurs conform calculelor lui Lăcătuş, chiar şi în celebrul ultim sfert de oră în care Napoli este cea mai periculoasă. Ratări pe bandă rulantă ale lui Cavanni şi Dumitru, în faţa unui Tătăruşanu decisiv, ca de obicei. În prelungiri însă, o nesincronizare în apărarea Stelei, la cel de-al şaisprezecelea corner al lui Napoli, i-a permis lui Cavanni să reia în poartă. Era minutul 90+3. În grupa egalurilor, Steaua pierde cele mai multe meciuri. Doar două. Cât ghinion!
Aşadar, în urma unei săptămâni de Europa League, consemnăm câteva calificări surpriză, cum sunt cele ale lui Lech Poznan, Aris Salonic, BATE Borisov, Young Boys Berna şi Metalist Harkov. De asemenea mare parte dintre favoritele la câştigarea trofeului au obţinut biletele de acces în şaisprezecimi (Liverpool, Villareal, Sporting, Sevilla, Manchester City, PSV, Stuttgart, Zenit, Leverkusen şi Lille). La capitolul surprize negative se înscriu echipele italiene, care cu excepţia lui Napoli au părăsit în masă competiţia. De asemenea, deţinătoarea trofeului, Atletico Madrid şi una dintre cele mai în formă echipe din Europa, Borussia Dortmund au fost şi ele eliminate.

Invincibila ,,armadă’’timişoreană

,,Poli’’Timişoara a avut două mari realizări în acest an 2010: 1.) a terminat turul acestei ediţii de campionat pe locul 2 în Liga 1 ediţia 2010-2011,pe deasupra ea terminând neînvinsă acest tur de campionat şi 2.) patronul acestei echipe,domnul Marian Iancu a recuperat în justiţie palmaresul lui ,,Poli’’Timişoara.După ce a reuşit acest lucru,după meciul cu Gloria Bistriţa din deplasare în care echipa sa a realizat doar un rezultat de egalitate, 3-3, după ce a condus cu 2-0 şi 3-1, Iancu l-a demis pe antrenorul echipei, pe Cosmin Contra, găsit,,ţap ispăşitor’’pentru acest egal, demitere care a fost nedreaptă, după parerea mea.Dacă ne gândim că acesta l-a înlocuit pe Petrovici care a preluat naţionala Serbiei după şapte etape,în care,,Poli’’Timişoara avea linia de clasament următoare:7 2 5 0 12-10 11, iar Cosmin Contra a luat echipa de la acea situaţie descrisă mai sus şi a dus-o pe locul 2 lăsând-o cu următoarea linie de clasament: 18 8 10 0 30-21 34p.
Atunci ne dăm seama de faptul că acesta a fost cu adevărat un antrenor pe care colegii săi de branşă îl pot numi cu adevărat ca fiind,,meseriaş’’,mai ales că ,,Poli’’Timişoara a fost singura echipă pe care a antrenat-o până acum.

În acest context demiterea de către Marian Iancu a lui Cosmin Contra pare cu adevărat inexplicabilă,mai ales datorită faptului că această performanţă realizată de el este una cu adevărat deosebită,deoarece nu prea s-a putut realiza această performanţă după 1990 de prea multe echipe din prima ligă românească.Ţinând cont de acest lucru echipa timişoreană,deşi este pe locul 2 după optsprezece etape în Liga 1 ediţia 2010-2011 şi la cinci puncte de liderul clasamentului,Oţelul Galaţi, devine în acest moment principala favorită la titlu,datorită valorii acestui lot şi a comportării lor de până acum.

By criticul

Superlativ absolut

Cu toate că nu a împlinit decât 23 de ani, Lionel Messi are toate şansele să devină cel mai mare fotbalist al tuturor timpurilor. Dacă va continua să joace în aceeaşi notă este posibil să se vorbească tot mai puţin despre Pele sau Maradona. În ciuda vârstei fragede, argentinianul şi-a trecut deja în cont 13 trofee majore alături de Barcelona, dar şi un Balon de Aur. Dribling în regim de mare viteză, tehnică uluitoare, viteză debordantă şi capacitatea de a şuta din orice poziţie îl transformă în acest moment pe Messi în cel mai eficient jucător al fotbalului mondial.

Este greu de crezut că în zilele noastre poate exista un jucător care să marcheze un număr mai mare de goluri decât numărul meciurilor oficiale în care joacă, dar sud-americanul reuşeşte acest lucru în prezent: în 22 de partide a reuşit să puncteze de 27 de ori. Mai mult, pe lângă goluri se mai poate lăuda şi cu 12 pase de gol. Ultimul meci din campionat a confirmat statutul său în echipa blau-grana. Cele două goluri înscrise au contribuit din plin la victoria cu 5-0 în faţa lui Real Sociedad şi au fost parte integrată a unui spectacol fotbalistic total.

Auzim de multe ori spunându-se că diferenţa dintre Messi de la Barcelona şi Messi de la Argentina o face Xavi, care îl poate pune cel mai bine în valoare pe argentinian. Este totuşi greu de crezut că Leo are nevoie de cineva care să-l ajute să-şi evidenţieze calităţile. Dacă Messi, fără Xavi nu poate, atunci oare Barcelona fără Messi, ce ar face?! Grupul de acolo este unul senzaţional, iar ultimele şase meciuri confirmă cele spuse. Să marchezi 26 de goluri fără să primeşti măcar unul, nu e puţin lucru. O absenţă a lui Xavi, Iniesta, Villa, ori Puyol poate fi suplinită de alţi jucători ai Barcelonei. Doar argentinianul este de neînlocuit. Într-adevăr, la nivel de echipă naţională nu a arătat forma de la echipa catalană. Dar are doar 23 de ani, aşadar o întreagă viaţă fotbalistică înainte. Cu el titular, Argentina a jucat la două Campionate Mondiale, plecând de la fiecare cu coada între picioare. Germanii au fost mereu mai tari, dar Messi este cu siguranţă dornic de revansă. Fără îndoială, conştientizează faptul că nu are cum să devină cel mai bun fotbalist din istorie, fără să ridice deasupra capului Cupa Mondială. Şi ce ocazie mai bună poate avea să facă asta, dacă nu în Brazilia 2014? Leo deja le-a aruncat mănuşa marilor rivali, printr-un gol venit în prelungirile meciului amical de acum două luni. A fost golul victoriei. A doua mare victorie a Argentinei din acest final de an, după acel 4-1 administrat campioanei mondiale en-titre, Spania. Faptul că ambele au fost doar amicale, este un amănunt ce contează mai puţin.

“Pumele” sunt în creştere de formă, împinse fiind de la spate de Messi, a cărui evoluţii ne vor încânta încontinuare pe cei care vom urmări Primera Division, UEFA Champions League sau chiar Copa del Rey.

Borussia Dortmund invinge din nou

Borussia Dortmund a restabilit diferenta de 11 puncte fata de locul 2 dupa victoria (2-0) reusita acasa impotriva celor de la Werder Bremen. Dupa 11 etape Dortmund are 43 de puncte, 14 victorii, 1 egal si o infrangere.
                            

Liderul din Bundesliga ramana neinvins din prima etapa cand au pierdut cu Leverkusen. In aceasta etapa au invins pe Werder Bremen cu 2-0. Celor de la Dortmund le-a trebuit doar 9 minute pentru a inscrie, Nuri Sahin reusind un super gol din lovitura libera. In minutul 70 a venit si golul de 2-0 inscris de Kagawa, care le-a asigurat victoria si cele 3 puncte celor de la Dortmund.

Echipa de pe locul 2, Bayer  Leverkusen a invins cu 4-2 pe Hamburg si ramane pe locul 2 la 1 punct distanta de ultimul loc de pe podium ocupat de Hannover care a invins (2-1) pe Stuttgart.
Bayern Munchen a invins (3-0) pe St Pauli, Altintop inscriind primul gol in minutul 16 inaintede penalty-ul transformat de Philipp Lahm in minutul 72. Golul de 3-0 a fost inscris de francezul Ribery in minutul 79.

Napoli, oraşul interzis

Suporterii stelişti primesc sfaturi să nu se deplaseze la Napoli, că oamenii sunt periculoşi! Aşa, şi? Unde în lumea aceasta, nu există asemenea oameni?! Faptul că echipa ta de suflet joacă unul dintre cele mai importante meciuri ale ultimilor ani, este un motiv suficient să o însoţeşti pentru a o încuraja. Evident, dacă dispui de resurse financiare şi de timp liber. Pare aberant, dar tocmai conducătorii clubului îi sfătuiesc pe fani să nu facă deplasarea!

Motivul real poate să fie altul... Încă un gest necugetat al fanilor, asemănătoar celui din tur cu echipa italiană, ori ca cel din partida cu Utrecht, i-ar putea aduce o suspendare sau o penalizare drastică Stelei. Să fie aceasta adevărata cauză a mesajului oficialilor din Ghencea? Este posibil, dar în felul acesta aplicăm tehnica drobului de sare şi ar trebui ca la niciun meci din Europa, să nu mai vină suporterii să-şi încurajeze favoriţii. Pare un gest de nerecunoştinţă la adresa fanilor, în ciuda faptului că nici ei nu au arătat prea multă solidaritate pentru club. Cum să aibă Steaua meci în Giuleşti şi să nu aibă niciun fan!? Două sezoane la rând! Unde este iubirea!? Pe internet există cu siguranţă cei mai mulţi susţinători stelişti, care ocazional, în aceste zile vorbesc despre Rapidul cel comunist! Domnilor, ce v-a apucat acum? Mă gândesc că mai degrabă aţi vorbi despre Napoli. Cel al lui Maradona sau cel actual, al lui Cavanni şi Hamsik, pentru că în acest oraş, Steaua, îşi joacă o filă din tumultoasa sa istorie.

Ar trebui să nu-l ascultaţi pe Becali sau Argăseală şi să vă duceţi în număr cât mai mare să luaţi parte la un meci de neuitat! Chiar nu aveţi alte probleme, ori interese decât tricourile cu soarele comunist pe care le-a îmbrăcat Rapidul? E cam ciudat... Se apropie Anul Nou şi este bine să ştiţi că ideea de fotbal comunist nu se referă la propagandă şi tricouri, ci la abuzuri şi practici discutabile... Mergeţi la Napoli, pentru tot ceea ce înseamnă Steaua şi n-o să vă pară rău!

Revine Ligue 1

Acum circa 8 ani, înainte ca Olympique Lyon să instaureze hegemonia fotbalistică în Hexagon, campionatul Franţei era unul dintre cele mai echilibrate din Europa. După ce clubul despre care aminteam a triumfat de şapte ori consecutiv, lucrurile au trecut încet la făgaşul iniţial.

Un titlu pentru Bordeaux în 2009 şi unul pentru Marseille în 2010 au prefaţat ceea ce se întâmplă acum. După 16 etape, ale sezionului 2010-2011, între primele 16 clasate diferenţa este de doar 9 puncte! Practic, prima “prăpastie” se deschide abia între locul 16 şi locul 17, echipe ce sunt separate de patru puncte. În rest toate cluburile au maximum un punct între ele, excluzând modesta echipă de pe ultimul loc, Arles Avignon, ce a contabilizat doar şapte puncte până în prezent.

În plus, la o scurtă vizualizare a clasamentului se poate vedea un lucru incredibil: dintre primele zece cluburi, nouă au câte şapte victorii! Acest lucru certifică echilibrul de necrezut care se consumă în Ligue 1, dar şi faptul că nu există nicio favorită clară pentru câştigarea campionaului... Mai ales că, dintre cele patru echipe ce sunt momentan implicate în lupta pentru evitarea retrogradării, două au o importantă tradiţie fotbalistică, dovedită de-a lungul anilor: RC Lens şi AS Monaco, nimeni alta decât finalista UEFA Champions’ League din 2004!

Wesley Sneijder "Nu am nici un regret, doar o dorinta puternica de revansa in 2014"

Anul 2010 a fost un an foarte productiv pentru mijlocasul olandez al celor de la Inter, Wesley Sneijder, care a ajuns in finala Campionatului Mondial cu Oanda si a castigat titlul,cupa si trofeul Champions League cu Inter. FIFA.com a vorbit cu olandezul care tocmai ce a semnat prelungirea contractului sau cu Inter pe o perioada de 5 ani.

FIFA.com: Wesley, care a fost cel mai bun moment al tau in anul asta ?

Sneijder: Cu siguranta castigarea trofeului Uefa Champions League. Care ar putea fi altul ?!

FIFA.com: Sotia ta, Yolanthe s-ar putea sa nu fie multumita cu asta.

Sneijder: (Zambeste) Viata mea privata e un lucru - evident si nuntea mea din Iulia a fost ceva fantastic insa cariera mea de fotbalist profesionist e alt lucru. Acea seara de la Madrid merge direct in varful listei, dupa un sezon in care am muncit foarte mult si am trecut de echipe precum Chelsea sau Barcelona.


FIFA.com: In vara aului 2009, inainte de venirea ta la Inter te gandeai la castigarea trofeului pe Santiago Bernabeu in tricoul celor de la Real ?

Sneijder: Toata suflarea madrileana era cu gandul la finala ce se disputa pe Bernabeu iar asta era in mintile tuturor jucatorilor de la Real, nu pot nega asta. La venirea mea la Inter nu ma gandeam la castigarea Champions League insa la sfarsitul finalei cand am ridicat trofeul am simtit in adancul meu o senzatie de nedescris. Multumesc presedintelui (Moratti) si antrenorului (Jose Mourinho) si tuturor de la Inter pentru ca mi-au dat ocazia sa arat lumii intregi potentialul meu.


FIFA.com: Gandindu-ne la performantele tale de anul acest nu putem uita nici acea seara din finala Campionatului Mondial.

Sneijder: Acel meci a incoronat un parcurs excelent cu victorii impotriva unor echipe precum Brazilia sau Uruguay. A a fost experinta frumoasa chiar daca la final noi  om pierdut trofeul. Am jucat pe un stadion frumos, am avut sansa sa castigam cel mai ravnit trofeu, toata lumea era cu ochii pe noi si o intrega natiune ne tinea pumnii. Am pierdut finala deoarece am avut in fata o echipa mai puternica decat noi. Nu am nici un regret, doar o dorinta puternica de revansa in 2014. Din fericire sunt destul de tanar, asa ca am sansa sa inca o data.

FIFA.com: Nu ai devenit campion mondial cu Olanda dar o poti face cu Inter. Ce parere ai despre FIFA Club World Cup 2010?

Sneijder: Cele doua competiti nu se pot compara, Campionatul Mondial durand o luna in timp ce la aceasta competitie vom juca 2 meciuri. Speram sa jucam bine si sa trecem mai departe. Participarea la FIFA Club World Cup 2010 este premiul nostru pentru performantele reusite in Europa si va fi interesant sa jucam cu cele mai bune echipe din celelalte continente. Nu conteaza impotriva cui vom juca, noi vrem sa castigam.

FIFA.com: Cum te simti din punct de vedere psihic?

Sneijder: Sunt utin obosit mai ales dupa perioada Mondialului insa asta e pretul pe care il platesc dupa un asa sezon insa daca totul merge bine as putea fi la al cincilea trofeu cu Inter si o finala de Cupa Mondiala cu Olanda.

FIFA.com: Ce stii despre Emiratele Arabe, acolo unde se va disputa Mondialul Cluburilor ?

Sneijder: Am fost acolo sezonul trecut cu Inter in pauza de iarna. Ese bine sa ne intoarem acolo dupa 1 an, asta datorita performantelor reusite sezonul asta. Sunt sigur ca stadioanele vor fi pline si atmofera va fi fantastica. Din pacate nu am fost acolo ca un turist insa viata de fotbalist nu iti prea lasa timp de vacante. Promit ca o voi face in viitor.

Un punct. Degeaba

Ce importanţă are egalul scos de CFR în faţa Romei, dacă atunci când exista o miză în joc, ardelenii, n-au fost în stare să scotă puncte? Vişinii nu mai aveau nicio şansă să scape de statutul de lanternă roşie a grupei, iar Roma avea nevoie de un punct ca să fie sigură de calificare. În consecinţă, italienii şi-au făcut treaba repede şi au înscris prin Boriello, în minutul 21. Intră la pauză cu avantaj, iar de la Munchen veşti bune: Bayern conduce Baselul cu 2-0. Pentru ca formaţia romană să rateze calificare, trebuia să primească două goluri, dar mai ales să înscrie elveţienii de trei ori pe Allianz Arena. Niciun motiv real de îngrijorare, mai ales că în Germania, se face 3-0 pentru Bayern. Toate motivele pentru ca AS Roma să evolueze relaxată. Mult prea relaxată. Ocaziile clujenilor încep să curgă, creând o falsă impresie de forţă, dominare. Da, domină ai noştri, dar domină o echipă plictisită, e aşteaptă cu nerăbdare finalul.
Cu toate că apărarea italienilor pare formată mai degrabă din jaloane, la finalizarea fazelor create de fotbaliştii lui CFR Cluj, se află Lacina Traore, un jalon şi mai mare... Execuţii penale, însoţite de un cor de fluierături din partea publicului. Ivorianul însă în cele din urmă înscrie şi face un gest prin care-şi arată dispreţul faţă de public. Acum are dreptul, doar este autorul unui gol care aduce un punct mare! Se poate, dar în mintea lui. Pentru nimeni n-a contata acel gol. Putea să le facă în ciudă fanilor, marcând la Roma şi la Munchen, nu acum, când reuşita nu are nici măcar valoarea unei cepe degerate.
Un tânăr promiţător, cine ştie... Dar promite ce? Calităţile sale sunt lăsate în umbră de anumite lipsuri, atât din punct de vedere comportamental, cât mai ales din punct de vedere tehnic. Oare nimeni nu vede cum sare mingea din el? Dar va ajunge, pe 5 milioane de euro la Fulham. S-o vedem şi pe asta: un ratangiu din Liga 1, în Premier League...

Barcelona face spectacol şi cu echipa a doua, Inter este umilită

Campioana Europei, a pierdut lamentabil cu 3-0, în faţa unei echipe ce nu mai avea nicio miză în joc. Deşi Werder Bremen câştigase doar două puncte în primele cinci etape şi nu se mai putea califica nici măcar în Liga Europa, echipa lui Thomas Schaff, a ţinut morţiş să îi dea o lecţie de fotbal Interului ce încă este campioana Europei. Echipa germană le-a administrat o înfrângere la scor de neprezentare, golul doi fiind înscris de un fotbalist ce aparţine echipei milaneze, austriacul Arnautovic.
În celălalt meci al grupei, a ieşit un joc spectaculos, încheiat la egalitate 3-3, iar Tottenham câştigă grupa şi va fi cap de serie pentru optimi.
În grupa B, nu s-a întâmplat nimic imprevizibil, deşi dacă Lyonul nu ar fi egalat în minutul 88, echipa calificată în Liga Europa nu s-ar fi numit Benfica, ci Hapoel Tel Aviv, pentru că portughezii au pierdut acasă cu 2-1 în faţa lui Schalke.
Bursaspor a obţinut cel dintâi punct din prima participare în Ligă, iar Manchester United a “scos” remiza ce-i era necesară pentru a-i lua faţa Valenciei în tentativa lor de a obţine primul loc al grupei C. Ambele partide, Man United – Valencia şi Bursaspor – Rangers, s-au încheiat 1-1.
Din grupa D, performera s.a numit FC Copenhaga, care obţine pentru prima dată calificarea în fazele superioare ale Ligii Campionilor, după 3-1 cu Panathinaikos Atena. Adversara direct a danezilor, Rubin Kazan, nu a avut nicio şansă pe terenul pe care bătea anul trecut cu 2-1: Nou Camp. Barcelona s-a impus de această dată cu 2-0, în condiţiile în care a evoluat cu echipa secundă.

Jurnal de Liga Campionilor

Faza grupelor Ligii Campionilor se încheie în această săptămână cu cea de-a şasea etapă, iar dintre cele şaisprezece locuri din optimi, doar patru sunt în acest moment neadjudecate, dintre care două în grupa H, acolo unde Arsenal Londra, Şahtior Doneţsk şi Sporting Braga au şanse de calificare.

Grupa A
Singura necunoscută este furnizată de debutanta Totenham, care trebuie să demonstreze că are forţa să termine grupa pe primul loc, în faţa campioanei en-titre Inter Milano. Ambele sunt deja calificate, iar la capitolul rezultate directe, echipa londoneză este în avantaj (6-5). Astfel, englezii câştige grupa, dacă obţin cel puţin la fel de multe puncte din duelul cu Twente, pe cât obţin şi milanezii din deplasarea de la Bremen. Chiar dacă Werder câştigă şi o ajunge la capitolul puncte pe campioana Olandei, aceasta din urmă are garantat locul trei, în urma rezultatelor directe, smulgându-i reprezentantei Germaniei patru puncte.

Grupa B
Schalke 04 şi Olympique Lyon sunt sigure de calificare, diferenţa dintre ele fiind de un singur punct, trecut în dreptul formaţiei germane. Pentru a trece pe primul loc, Lyon trebuie să o bată pe Hapoel Tel Aviv şi să spere ca Schalke să nu se impună la Benfica. În caz de egalitate de puncte, echipa din Gelsenkirchen are garantat primul loc din grupă, ca urmare a rezultatelor directe favorabile în faţa septuplei campioane a Franţei.

Grupa C
Ca şi în primele două grupe, singura întrebare pe care ne-o punem este: “cine termină pe primul loc?”. Candidatele sunt Manchester United şi Valencia, cu un avantaj de trei puncte pentru prima dintre ele, care însă va juca acasă ultimul meci împotriva “liliecilor”. Locul trei este deja acontat de Glasgow Rangers, care va încheia campania din Ligă printr-o vizită la Bursaspor, echipă fără niciun punct şi cu doar un gol marcat.

Grupa D
Barcelona şi-a asigurat prima poziţie în grupă, în timp ce pentru locul secund se luptă FC Copenhaga şi Rubin Kazan. Şansele mai mari sunt de partea campioanei Danemarcei, care pe lângă avantajul de un punct are şi un meci mai uşor: acasă cu Panathinaikos, în timp ce “tătarii” se deplasează pe Camp Nou.

Grupa E
Bayern Munchen este deja calificată de pe primul loc, în timp ce bătălia pentru poziţia secundă se dă între AS Roma şi FC Basel. Echipa italiană are trei puncte avans şi un meci mult mai uşor, în deplasare la CFR Cluj, în care îi este suficient şi un egal.

Grupa F
Victoria cu 3-0 a lui Marseille în deplasare la Spartak Moscova, a fost de natură să le asigure un avans de trei puncte faţă de formaţia moscovită şi astfel, să le garanteze calificarea de pe locul doi, în spatele câştigătoarei grupei, Chelsea Londra.

Grupa G
Lucrurile sunt simple, întrucât încă din etapa trecută, Real Madrid şi AC Milan şi-au asigurat calificarea, în această ordine.

Grupa H
Este singura dintre cele opt în care nicio echipă nu este sigură de calificare. Şahtior este pe primul loc, cu trei puncte mai mult decât Arsenal şi Braga şi au meci direct acasă cu aceasta din urmă. Totuşi ca echipa lui Mircea Lucescu să nu se califice trebuie să primească cel puţin patru goluri şi să nu înscrie mai mult de unul, iar Arsenal să o bată pe Partizan. De altfel, dacă londonezii câştigă pe propriul teren îşi asigură calificarea indifferent de rezultatul celeilalte partide.

Steaua 3-0 U Cluj

Steaua a castigat partida de pe teren propriu cu U Cluj, scor 3-0, ultima din acest an din campionat. Golurile au fost marcate de Novak Martinovic, Marius Bilasco si Bogdan Stancu. Steaua incheie anul pe locul 7, iar U Cluj pe locul 14.

Anghelov si Bilasco au adus primii pericol in careul advers, pentru ca adevaratele ocazii de gol sa vina din partea lui Cristi Tanase. Acesta a tras de doua ori din pozitii foarte bune, insa de fiecare data mingea a trecut peste poarta.

Deschiderea scorului a venit in minutul 21 de la Novak Martinovic, aflat la prima sa reusita in tricoul ros-albastru. Jucatorul adus in vara acestui an de la Pandurii Tg. Jiu a sutat cu multa forta din afara careului, Alex Pacurar a deviat usor mingea, dar destul cat sa-l incurce pe Hutan, care n-a mai reusit sa respinga.

Cristi Tanase a acuzat probleme musculare si a fost scos in afara terenului pentru a primi ingrijiri. Dupa cateva minute, in care Lacatus deja il scosese la incalzire pe Romeo Surdu, verdictul medicilor a fost ca Tanase nu mai poate continua partida.

Imediat dupa ce s-a produs inlocuirea a venit si prima ocazie de gol a clujenilor. Niculescu a pasat pe culoar pentru Bostina, aflat la limita offside-ului, acesta a preluat scurt si a sutat din pozitie ideala in partea stanga, insa Tatarusanu s-a intins si a reusit sa scoata in corner.

Au urmat apoi alte ocazii ale Stelei, prin Bilasco si Bonfim, de fiecare data responsabil cu pasa finala fiind Banel Nicolita. Insa prima repriza s-a incheiat fara ca echipa din Ghencea sa mai reuseasca un gol. Startul partii secunde a debutat cu alte doua mari ocazii de gol ale Stelei, semnate de Bilasco si Surdu.

O lovitura libera din pozitie centrala de la 25 de metri a fost singura faza care a crescut nivelul emotiilor in careul lui Tatarusanu, dar portarul Stelei a retinut cu siguranta executia lui Claudiu Niculescu pe centrul portii. Steaua si-a reluat pe urma jocul de posesie si presiune in jumatatea adversa, iar in minutul 67 Surdu a creat faza din care s-a marcat al doilea gol. Acesta a primit de la Ricardo, l-a fentat usor pe Izvoranu si a pasat din apropiere in gura portii pentru Bilasco, atacantul avand de indeplinit o singura formalitate.

Scorul final a fost stabilit de golgheterul Stelei, Bogdan Stancu, in minutele de prelungiri. Atacantul ros-albastrilor a executat cu un sut in stanga zidului pe jos, o lovitura libera si a dus scorul la un categoric 3-0.

Barcelona tureaza motoarele

Barcelona a invins (3-0) pe  Osasuna intr-un meci care nu era sigur ca se va juca insa cu intarziere de 45 de minute Messi si compania se mentin in fruntea clasamntului si la 2 puncte distanta fata de locul 2 ocupat de Real Madrid care a invins (2-0) pe Valencia cu o "dubla" reusita de Ronaldo.

F.C Barcelona a inceput ziua de sambata nestiind daca vor juca sau nu meciul din deplasare de la Osasuna dar si asa si-au asigurat victoria si cele 3 puncte. Protestul controlorilor de trafic a pus in problema disputarea meciului insa dupa o lunga calatorie cu autocarul, Barcelona a ajuns in Osasuna si meciul a inceput cu o intarziere de 45 de minute. Chiar si cu aceasta intarziere Barcelona ne-a demonstrat inca o data ca sunt intr-o forma de zile mari dupa ce in ultimele 3 meciuri au inscris 16 goluri, ultimul meci fiind derby-ul castigat in fata Realului care etapa aceasta a invins 2-0 pe Valencia.

Pedro a deschis scorul pentru Barcelona din pasa lui Messi care apoi a lovit bara insa in a doua repriza acelasi Messi a reusit sa mareasca avantajul Barcelonei. In minutul 84 Messi a reusit "dubla" din penalty si Barca se mentine in fruntea clasamentului.

Celor de la Rea Madrid le-a trebuit 73 de minute pentru a rupe apararea Valenciei insa dupa, Ronaldo din pasa lui Ozil a deschis scorul iar mai apoi tot Ronaldo a reusit "dubla" si Realul ramane la 2 puncte diferenta de Barcelona.
Pentru Atletico Madrid a fost o sambata mai putin fericita dupa ce au pierdut (2-0) in fata celor de la  Levante si raman pe locul 7. Echipa de pe locul 3, Villarreal a invins (1-0) acasa pe Sevilla.

Ziua în care Balonul de Aur a murit...

Cu o lună înainte de decernarea câştigătorului celui mai prestigios trofeu individual pe care-l poate primi un fotbalist, s-a produs un uriaş şoc: din lista celor 23 de jucători, au fost anunţaţi finaliştii: Andres Iniesta, Xavi Hernanez şi Lionel Messi. La o primă vedere pare că triunghiul de aur al Barcelonei pare cel mai îndreptăţit să aspire la titlul suprem. Dar cum rămâne cu Wesley Sneijder?!

În opinia multora olandezul era cel mai îndreptăţit să îşi adjudece trofeul. Sau cel puţin să intre în top trei. Dar cei care au decis nu au fost de acord. Tripla istorică realizată cu Inter (campionat, cupă şi Liga Campionilor), dar şi performanţele remarcabile repurtate cu naţionala Olandei la Cupa Mondială erau suficiente motive pentru ca Sneijder să nu aibă concurenţi decât de faţadă în cursa pentru Balonul de Aur. Cu siguranţă, Messi este cel mai în formă fotbalist al momentului, iar Xavi a contribuit din plin în ultimii doi ani la titlurile supreme cucerite de naţionala Spaniei. Dar cu ce este Iniesta mai presus decât olandezul? O fi fost desemnat cumva cel mai bun mijlocaş din UEFA Champions’ League? O fi fost cel mai bun pasator din această competiţie, în sezonul 2009-2010? Sau măcar, a marcat şi el vreo cinci goluri la Cupa Mondială, dintre care două în poarta Braziliei, trăgând după el echipa până în finală?

Fireşte, că niciuna dintre aceste distincţii nu i-a revenit lui Iniesta, ci tocmai lui Sneijder. Aşadar, după cum vedeţi, pe plan profesional, Wesley a prins un sezon formidabil, dar totul s-a năruit în minutul 116 al finalei Cupei Mondiale, când spaniolul Iniesta, marca golul victoriei împotriva “Portocalei Mecanice”. De fapt termenul de “năruit” are o conotaţie abstractă, fiindcă este inimaginabil cum un simplu gol, poate cântări mai mult decât performanţele dobândite de-a lungul unui întreg an…

Iniesta este un jucător senzaţional, care a adus Cupa Mondială în Spania. Cu toate acestea, există în această naţională jucători ce au fost mai determinanţi decât el, amintindu-i numai pe Xavi, Villa şi Casillas. De altfel, măcar în al doisprezecelea ceas, comitetul elector trebuie să se trezească şi să-l încoroneze pe Xavi drept câştigător, pentru că după Sneijder el este cel care merită titlul.

Jocurile sunt însă făcute, iar dacă publicaţii sportive de prestigiu déjà au spus că Iniesta va primi trofeul, înseamnă că aşa va fi. Dar de ce să ne mai mirăm? În 2006, France Football l-a desemnat învingător pe căpitanul Italiei, Fabio Cannavaro, care nu a făcut altceva decât să câştige Cupa Mondială. Pare că exagerez, dar jucători precum Buffon sau Grosso au fost mult mai determinanţi în jocul Squadrei Azzura. Asta ca să nu mai vorbim despre realizările din acel sezon ale lui Thiery Henry sau Zinedine Zidane.

Minunea cehă

FK Chmel Blsany este o echipă de fotbal din Cehia, originară din localitatea Blsany, care-şi joacă meciurile de pe teren propriu pe arena Metsky, ce poate primi doar 2300de oameni. Poate părea ceva logic, având în vedere că echipa joacă în prezent în al cincilea eşalon al Cehiei, dar totodată devine ceva ireal, dacă aducem în discuţie faptul că Chmel a jucat între 1998 şi 2006 la nivelul primei divizii.

Cei care sunt în necunoştinţă de cauză, ar fi foarte surprinşi să afle, că gruparea despre care vorbim, provine dintr-un sat de doar 800 de locuitoti. Da, aceasta este toată populaţia localităţii Blsany, adică o treime din capacitatea staodionului Metsky.




Echipa a fost fondată pe 18 ianuarie 1946, iar mai mult de patru decenii a jucat fotbal doar la nivel amator. Ascensiunea a început în anul 1988, când clubul devine profesionist. Peste încă trei ani promovează în liga a treia, unde stă doar doi ani, fiindcă începând cu 1993, promovează pentru prima dată în al doilea eşalon valoric. Aici devine o prezenţă constantă, iar la finalul sezonului 1997-1998, termină pe locul întâi, ceea ce-i asigură o uluitoare promovare în prima ligă. Forma bună a lui Chmel nu se opreşte aici, ci îşi atinge apogeul sezonul următor, când şochează o lume întreagă, ajungând până pe locul şase la finalul stagiunii. În 1999, o echipă dintr-un sat cu 800 de oameni face minuni într-un campionat în care pe poziţii inferioare termină mult mai cunoscutele Brno, Slovan Liberec sau Dukla Praga.




În următorii ani, Blsany a fost o prezenţă constantă, până la finalul lui 2006, când încheiat ultima în clasament, retrogradând în a doua divizie. Problemele financiare au început să apară, iar un an mai târziu, deşi termină pe locul al optulea, sunt din nou retrogradaţi până în Liga a III-a. Aici, căderea a continuat şi cu doar patru victorii în tot sezonul 2007-2008, retrogradează pentru a treia oară în trei ani. Lucrurile nu se îmbunătăţesc nici în al patrulea eşalon valoric, unde la finalul lui 2009, clubul termină pe locul 14, din 16 posibile. Astfel coşmarul retrogradărilor continuă. A patra la rând, dar şi ultima. În sezonul 2009-2010, clubul termină pe locul 3 în Liga Regională şi evită pentru prima dată, după cinci ani o nouă retrogradare.

În ciuda marilor probleme cu care s-a confruntat în ultimii ani, Chmel Blsany, rămâne o senzaţie a fotbalului european prin cele opt sezoane în care a luat parte la Gambrinus Liga. Mai mult decât atât, la acest club s-a lansat în fotbalul european, Petr Cech, cel care la 17 ani debuta în prima Ligă, la data de 30 octombrie 1999. A fost singurul meci al acelui sezon, dar un an mai târziu a jucat în nu mai puţin de 37 de meciuri, dintre care în 25 n-a luat gol, fapt ce i-a adus transferul la Sparta Praga, pe când avea doar 19 ani. Tot pentru Chmel a jucat în peste 90 de meciuri între 1996 şi 2000, Jan Şimak, actual fotbalist la Mainz şi care a îmbrăcat tricoul unor echipe celebre precum Hanovra, Leverkusen, Sparta Praga şi Stuttgart.

Europa fotbalistică - 113 ani de istorie!

UEFA Champions’ League este competiţia oficială a cluburilor din Europa, începând cu anul 1955, fiind cunoscută sub numele de Cupa Campionilor Europeni, până în 1992. Ceea ce puţini ştiu este că înainte de 1955, au existat numeroase tentative de a crea un campionat care să includă echipe din cât mai multe părţi ale Bătrânului Continent. Aceste încercări au aparţinut diferitelor partide şi organizaţii ce conduceau fotbalul în acea perioadă, întrucât UEFA a luat fiinţă abia în anul 1954.

În 1897, John Gramlick, cofondator al clubului Vienna Cricket and Football Club, a reuşit să iniţieze o competiţie internaţională pentru echipe de fotbal, numită Challenge Cup, la care luau parte pe lângă echipa din Viena şi cluburile marilor oraşe din Imperiul Austro – Ungar: Budapesta şi Praga. Această întrecere a durat până în anul 1911, dar cu pause între anii 1905 şi 1909, dar şi în 1910. La fel ca şi Cupa Campionilor Europeni, una dintre regulile acestei competiţii era ca trofeul să fie păstrat de echipa ce-l va câştiga de trei ori la rând. S-a renunţat rapid la această idée în anul 1903, ia în prezent trofeul se află în custodia ultimei câştigătoare, Wiener Sport-Club. Ulterior ea a devenit strămoşul deopotrivă a Cupei Austriei, fondată în anul 1918, dar şi a Cupei Mitropa, înfiinţată în anul 1927.
Din cele zece ediţii ale acestei competiţii, nouă au fost câştigate de reprezentante ale Vienei, exceptând anul 1909, când pe lista învingătoarelor şi-a scris numele şi Ferencvaros Budapesta.

În 1900, contele Belgian Van de Straeten Ponthoz, oferea un trofeu câştigătoarei unui alt turneu internaţional. Campioanele a trei ţări europene veneau să joace la Bruxell, iar ziarele vremii numeau această întrecere Campionatul European al Cluburilor. La a doua ediţie a competiţiei dintre echipele belgiene şi olandeze, de această dată, cei din urmă s-au retras, în urma unei dispute legate de oficializarea meciurilor. În acel moment a apărut întrebarea dacă nu cumva este nevoie de un organism internaţional care să conducă acest sport. Aşa a apărut FIFA, în anul 1904. Union Saint Gilloise câştigă în anul 1907, al treilea trofeu şi drept consecinţă le este permis să îl păstreze. A fost ultima ediţie a Cupei Ponthoz dintr-un total de şapte. În anul 1908, competiţia este succedată de Cupa Jean Dupuich, trofeu donat de Adolphe Dupuich, în memoria fiului său, Jean Dupuich, atacant la Leopold CB. Această întrecere are însă un character amical, singurele ediţii recunoscute official, fiind cele din 1914 şi 1920.

În acelaşi an 1908, revista italiană de sport, La Stampa Sportiva organizează pentru prima dată Tureneul Internaţional Stampa Sportiva, la care participă cluburi din Italia, Franţa, Germania şi Elveţia. În finală, primul trofeu le revine elveţienilor de la Servette Geneva, care triumfă în faţa echipei din Torino. A fost singura ediţie a întrecerii. Un an mai târziu, cele două echipe din Torino, Juventus şi AC au “fuzionat” formând echipa Torino XI, ce a luat parte la prima ediţie a Cupei Sir Thomas Lipton, fondată de cel al cărei nume îl poartă. Şi acest turneu a fost de scurtă durată, fiindcă în 1911 şi-a consumat al doilea şi ultimul episod. La această din urmă ediţie, reprezentativele oraşului Torino au luat parte separat.

Începând cu 1909 şi până în 1913 s-a consumat alt turneu de prestigiu la acea vreme: Bodensee-Fußballvereinigung. Competitoarele se înscriau dintr-un areal relativ restrâns şi anume de pe malurile lacului Boden, atât cele austro-ungare, cât şi cele germane şi elveţiene. De data aceasta se juca în stil ligă şi nu cu faze eliminatorii. Numele competiţiei s-a schimbat de-a lungul anilor, purtând în perioada 1925 - 1933 numele de Bodensee-Meisterschaft. În 1925, a fost singurul an în care s-a introdus sistemul tururilor eliminatorii, iar ca fapt divers, tot atunci s-a înregistrat şi cea mai mare diferenţă de scor din istoria finalelor cupelor europene recunoscute oficial de-a lungul anilor: FC Konstanz (Austro - Ungaria) – FC Amriswil (Elveţia) 10-1.

O altă tentativă de competiţie internaţională s-a consumat între 1910 şi 1914, prin ceea ce purta numele de Cupa Pirineilor şi care reunea echipe din Catalunya, Ţara Bascilor din Spania, dar şi din sudul Franţei. Patru dintre cele cinci sezoane au fost adjudicate de Barcelona.

Din anul 1927 s-a născut competiţia care este strămoşul actualei UEFA Champions’ League: Cupa Mitropa sau cum este cunoscută la noi, Cupa Europei Centrale. La acest turneu luau parte echipe din state precum Austria, Ungaria, Yugoslavia, Italia (inclusiv nume celebre precum Inter, Lazio sau Bologna) şi Cehia. La unele ediţii au luat parte şi echipe româneşti, iar principala performeră a ţării noastre a fost Rapid, care este de altfel şi singura ce s-a calificat în finala Cupei, în anu 1940, finală nedisputată din păcate din cauza începerii celui de-al doilea război mondial.

În anul 1930, clubul elveţian Servette a invitat o serie de campioane naţionale să ia parte la ceea ce s-a vrut a fi un Campionat Mondial al Cluburilor, după modelul nou-născutei Cupe Mondiale inter-ţări. Câştigătoare a fost campioana Ungariei, Ujpest, dar aceasta a rămas singura ediţie a competiţiei. Peste şapte ani, din nou, câteva campioane naţionale au fost invitate pentru a lua parte la Tournoi International de l'Expo Universelle de Paris, a cărui finală a fost câştigată de Bologna, cu 4-1, în faţa londonezilor de la Chelsea.

După cel de-al doilea război mondial, a fost reactivată Cupa Mitropa, redenumită Zentropa, începând cu 1951. Turneul n-a mai căpătat însă niciodată prestigiul pe care-l avea în anii de dinainte de război, pentru simplul motiv că a intrat în umbra Cupei Latine, înfiinţate în anul 1949 şi la care luau parte echipe din Italia, Spania, Portugalia şi Franţa. Deşi Cupa Latină a durat doar până în 1957, iar Zentropa s-a mai jucat până în 1992, importanţa ei a scăzut treptat, ca urmare a înfinţării a ceea ce în prezent este considerată cea mai importantă întrecere sportivă intercluburi din lume: UEFA Champions’ League.

Ultima competiţie înaintea desăvârşirii Cupei Campionilor ca întrecere supremă a fost Trofeul Grasshoppers, care s-a disputat în singura sa ediţie, în anul 1957 sub format de campionat. La el au luat parte cluburi din Austria, Franţa, Germania, Italia, Elveţia şi Yugoslavia, iar câştigătoare a fost Fiorentina, succedată de OGC Nice.

În prezent, fotbalul european se identifică cu două mari competiţii: Liga Campionilor şi Liga Europa.

3 trofee, 95 de finaliste

Pentru că tot suntem la mijlocul sezonului de Cupe Europene la fotbal, să facem un clasament al tuturor cluburilor care s-au calificat în cel puţin o finală de Cupă Europeană (Cupa Campionilor / Liga Campionilor, Cupa Oraşelor Târguri / Cupa UEFA / Liga Europa şi Cupa Cupelor).Ordinea în clasament a fost făcută în funcţie de importanţa competiţiei (ordinea fiind cea din precedenta paranteză), dar şi ţinându-se cont că o finală disputată şi pierdută într-o competiţie superioară din punct de vedere al importanţei, valorează mai mult decât oricare finală câştigată în celelalte competiţii.

Pentru a putea vedea clasamentul, daţi click pe imagini şi veţi avea surpriza să descoperiţi nume care în prezent nu spun mare lucru, dar care de-a lungul istoriei au avut perioade de glorie.

Din clsamaent lipseşte o altă importantă competiţie europeană intercluburi, fosta Cupă a Europei Centrale, premergătoare Cupei Campionilor Europeni, dar şi întreceri cu o importanţă redusă (Cupa Intertoto) sau cu valoare simbolică (Supercupa Europei).

 

Echipa ideală 2010

După mine, echipa ideală, arată cam aşa:

Casillas

Maicon - Pique - Puyol - Van Bronckhorst

Robben - Sneijder - Xavi - Thomas Muller

Messi
Villa

Nu pot lipsi din acest top Van Bronckhorst şi Muller, deşi ultimul apare pe UEFA.com ca mijlocaş central. Poate juca şi în bandă, după cum bine ştiţi. Dar dacă ar fi să înlocuiesc l-aş alege fără ezitare pe Iniesta. Bale e foarte bun, dar momentan n-a demonstrat nimic pentru a putea fi inclus în această echipă... Pe de altă parte, Bastos a fost semifinalist cu Lyon în Ligă, dar în condiţiile unui traseu destul de facil... Aşteptăm şi alte păreri!

Maftei, din nou în vişiniu....

Mediatizata plecare a lui Vasile Maftei din curtea Unirii Urziceni, la una dintre cele două rivale de moarte, Steaua sau Rapid, a lăsat în ultimele săptămâni loc la numeroase speculaţii. Conştient de situaţia critică a echipei din Bărăgan, fostul căpitan al giuleştenilor s-a ferit să comenteze pe această temă, deşi ştia că pelcarea sa e iminentă. Până într-o zi, când a avut demintatea de a-i răspunde lui Meme: “Nu voi merge niciodată la Steaua!”, arătându-şi încă odată ataşamentul faţă de tricoul vişiniu pe care l-a îmbrăcat cu mare cinste timp de nouă sezoane.

Dar Rapidul nu a profitat de situaţie, arătând nimic altceva decât faptul că nu şi-l doreşte cu adevărat pe jucător. De fapt Rapidul, prin tot ceea ce înseamnă (suporterii în primul rând) şi l-ar fi dorit, dar diferite interese, ale unor persoane, au împiedicat realizarea mutării.

Maftei s-a simţit din nou lovit, după episodul din vară, dar a rămas demn. Şi-a făcut din nou publică (dacă mai era cazul…), dragostea pentru culorile alb-vişinii şi a semnat cu CFR Cluj. Însă Vasile este un fotbalist care nu va juca niciodată altfel decât într-un mod preofesionist, la fel cum a făcut-o şi la Unirea Urziceni, când a arătat că este un superjucător. De altfel, îndrăznesc să spun că este unul dintre puţinii fotbalişti români ce au jucat la nivelul la care se află UEFA Champions’ League.

Acum va da totul pentru CFR, iar personal îmi doresc ca cea de-a doua etapă a returului să se amâne pentru la anul. Nu de alta, dar Rapidul are meci direct cu Urziceniul, iar Maftei cu siguranţă va dori cu tot dinadinsul să învingă, la fel cum a făcut în acest campionat în meciurile cu Steaua şi cu Dinamo. Aproape de unul singur... Ce-i drept Unirea a jucat atunci pe teren propriu, dar pentru Vasile, acasă înseamnă Giuleşti!
Cei 500 de mii de euro plătiţi pentru jucător, plus salariul de 150 de mii sunt mai mult decât rentabili pentru o asemenea valoare. Acum, CFR Cluj poate reintra în lupta pentru titlu!

Alege echipa ideala a anului 2010 pe uefa.com

Site-ul http://www.uefa.com/ iti ofera posibilitatea sa alegi cei mai buni 11 fotbalisti ai anului 2010 plus antrenorul anului. Majoritatea nominalizatiilor de anul acesta sunt nume"mari" in fotbal insa apar si surprize. In 2009 au votat peste 4 milioane de oameni. Acest "sondaj" realizat din anul 2001 a curpins si 2 fotbalisti romani si anume pe Cosmin Contra in 2001 cand juca la Deportivo Alaves si Cristi Chivu in 2002 pe cand juca la Ajax.

Echipa anului 2010 dupa parerea mea este:

Casillas; Maicon - Pique - Puyol - Bastos; Robben - Sneijder - Cambiasso - Bale; Messi - Villa;
Antrenor: Jose Mourinho;

O strategie ciudată..., nu neapărat greşită

Faptul că azi, 2 decembrie 2010, au fost desemnate gazdele Cupelor Mondiale din 2018 şi respectiv 2022, mi se pare cel puţin ciudat, indiferent care ar fi motivaţia acestei politici decizionale. Mai ales că toate candidatele sunt nişte ţări cu un nivel al infrastructurii foarte ridicat sau oricum, pasibil de a fi adus la cele mai înalte standarde, în maximum doi ani.
Dincolo de aceste suspiciuni, ne-am obişnuit să condamnăm, în loc să ne mai gândim şi la fotbal. S-a spus de nenumărate ori că în vara lui 2010, la mondialul din Africa de Sud se va întâmpla o nenorocire. După turneul final toată lumea a tăcut. Nu numai că nivelul securităţii a fost unul exemplar, dar întreaga desfăşurare a competiţiei a fost o cvasireuşită.
Nu se putea să se ridice la nivelul Germaniei, dar faptul că infrastructura a fost una de înalte standarde a facilitat organizarea celei mai importante competiţii sportive la parametri laudativi. Sincopele merită trecute cu vederea, mai ales că totul s-a petrecut pe cel mai defavorizat continent al lumii.
Oamenii trebuie să conştientizeze că o Cupă Mondială tocmai de aceea se numeşte aşa: pentru a da şanse egale fotbalului din întreaga lume. Prin urmare, este imposibil ca fiecare turneu să fie găzduit de Europa. S-au invocat distanţele mari pe care suporterii (probabil cei europeni) erau nevoiţi să le facă. Dar în cazul turneelor finale din 1970, 1986, 1994 si 2002 n-a fost aceeaşi poveste? Ca să nu mai vorbim despre cele din 1930, 1950 sau 1962, când mijloacele de deplasare nu erau atât de rapide şi nici măcar la fel de numeroase ca în perioada „contemporană”. Dacă ar fi organizat o ţară din Maghreb turneul, lumea ar fi tăcut, chiar dacă se desfăşura în condiţii mai proaste.
În Africa de Sud, doar tribunele n-au fost pline, dar nici pe departe atât de goale pe cât vor unii să sublinieze... Acum, că urmează Brazilia, din nou apar suspiciunile, dar aici lucrurile sunt mult mai simple: pentru tot ceea ce a realizat naţionala Cariocas în fotbalul mondial, acest turneu final i se cuvine şi cu siguranţă fanii sud-americani vor umple tribunele. Alte comentarii ce rost mai au?! Dacă Brazilia a putut organiza competiţia în 1950, chiar credeţi că nu e capabilă să o găzduiască şi în 2014?!
Sunt doar poveşti, numai pentru a-l arăta cu degetul pe Blatter. Nu că n-ar merita, dar nu aici greşeşte. Faptul că insistă cu baraje între echipele mici, numai pentru a avea la turneele finale state precum Trinidad Tobago sau Noua Zeelandă este de-a dreptul jenant... Până la urmă aceste echipe vin doar să fie la număr şi să bubuie mingi. Pentru cei care au văzut aceste două naţionale în 2006 şi respectiv 2010, au admirat probabil efortul pe care acestea l-au depus ca să nu se facă de râs şi în mare au reuşit, dar nu acesta este scopul unui turneu final... Scopul este să lupţi să câştigi, să te califici, ori acest lucru nu se poate cu jucători semiprofesionişti sau chiar amatori...
Suplimentarea numărului echipelor din Africa, America de Sud şi chiar Europa, n-ar fi poate moral, dar ar fi sănătos pentru competiţia în sine. Când fiecare dintre participante are aspiraţii îndrăzneţe, fotbalul va fi de calitate, indiferent că se joacă în Rusia sau Qatar, care vor face cu siguranţă tot posibilul să fie două bune gazde. Să sperăm că le va ieşi.

Pamfletaru': Ep V: N.A.S.A dezvaluie descoperirile

Ca tot vorbeau astia pe la stiri ca NASA va dezavalui azi anumite lucruri despre viata extraterestra eu va prezint in premiera descoperirile facute de cei de la NASA: La Roswell s-a gasit urme de extraterestri si cea mai buna dovada ca ei chiar exista e meciul castigat de ei impotriva celor de la Real Madrid cu 5-0.

By CJ-07-CFR

Alte surprise în Europa – Young Boys şi Harkov profită, iar Aris detonează bomba pe “Vicente Calderon”

A cincea etapă a Europa League a mai adus pe lângă surprinzătoarea eliminare a lui Juventus şi alte câteva surprise. Young Boys Berna şi-a asigurat biletele pentru tururile eliminatorii, profitând de situaţia lui Stuttgart. Echipa din Baden – Wurtemberg avea déjà patru victorii şi calificarea asigurată, astfel că nu avea niciun motiv să joace pe viaţă şi pe moarte. Zăpada ce a căzut din belşug în Elveţia, a fost de bun augur pentru echipa din capitala “Ţării Cantoanelor”, care s-a impus cu 4-2, după ce în minutul 82, tabela arăta 1-2! Astfel, elveţienii, merg la braţ cu echipa lui Marica în şaisprezecimi.
În Ucraina, la Harkov, Metalist a bătut oarecum previzibil, modesta Debrecen, care n-avea niciun punct la ora jocului, dar calificarea depindea şi de celălalt meci, Sampdoria – PSV. Singurul rezultat bun pentru ucrainieni era victoria oaspeţilor. Pazini a deschis scorul pentru echipa genoveză, chiar înainte de pauză, dar olandezii au conştientizat că o înfrângere le poate periclita calificare şi au revenit în joc imediat după reluare. În minutul 90, echipa batavă mai înscrie odată, facilitând astfel o altă calificare a unei echipe est – europene în dauna uneia din Italia.
Din punct de vedere al rezultatului, cea mai mare surpriză a serii s-a consumat pe stadionul deţinătoarei trofeului Ligii Europa, “Vicente Calderon”. După ce a condus cu 2-1 şi avea calificarea în buzunar, Atletico Madrid s-a văzut învinsă pentru a doua oară de modesta Aris Salonic, practic al treilea club al oraşului grec, după PAOK şi Iraklis. Astfel, cele două sunt acum la egalitate de puncte, cu un mare avantaj pentru eleni, fiindcă în caz că egalitate persistă şi la finalul ultimei etape, mai departe merge Aris, care a bătut şi în tur cu 1-0. Tot ceea ce trebuie să facă grecii este să-i învingă acasă pe norvegienii de la Rosenborg, care sunt deja eliminaţi din competiţie. Singurul atu al lui Atletico este experienţa net superioară, pe care în astfel de momente o poate gestiona mai bine, chiar dacă meciul lor este mai dificil: deplasare la liderul detaşat al grupei, Bayer Leverkusen.

Căpitanul nu părăseşte vasul

Aflată într-o situaţie ingrată, Juventus se bucură încă de aportul a doi fotbalişti legendari, ambii campioni mondiali cu Italia în 2006. Clubul a ajuns o echipă de pluton a Italiei, iar în Europa nu mai poate ţine pasul. Locul III în grupa UEFA Champions’ League în 2009 şi acum, ratarea calificării în tururile eliminatorii ale Europa League, denotă o formă mai mult decât slabă.
Dar Juventus îi are pe Alessandro Del Piero şi pe Gianluigi Buffon. Primul este unul dintre cei mai mari atacanţi pe care i-a dat vreodată fotbalul, în timp ce al doilea este de aproape un deceniu, între primii portari ai lumii. Dincolo de aceste superlative, trebuie să spunem că Alex Del Piero este cel mai de succes jucător al lui Juventus Torino din toată istoria, din punct de vedere statistic.
Ajuns la 36 de ani, cel poreclit “Pinturicchio”, joacă din 1993 la echipa din capitala Piemontului. Mai mult, a fost unul dintre puţinii fotbalişti care nu s-au gândit la plecare, nici măcar atunci când Juventus a fost retrogradată în Serie B, în anul 2006.
În decursul a 17 ani, Del Piero a jucat aproape 650 de meciuri pentru Juventus, în toate competiţiile, marcând 278 de goluri, dintre care 160 numai în prima ligă italiană, iar 53 în Cupele Europene. Numărul de trofee câştigate se ridică şi el la nivelul restului recordurilor, în dreptul său fiind trecute cinci titluri ale Italiei (fără cele două anulate de Federaţie), o Cupă a Italiei, patru supercupe, o Supercupă a Europei, o Cupă Intercontinentală, dar şi cel mai râvnit trofeu inter-cluburi: Liga Campionilor Europeni. La toate acestea se mai adaugă şi Cupa Mondială câştigată cu Italia în 2006.
Analizând cifrele, realizăm că avem de-a face cu unul dintre cei mai mari fotbalişti din istorie, care joacă în continuare cu mândrie la echipa sa de suflet fără nicio reţinere, chiar dacă Juventus nu mai este nici pe departe clubul de acum şapte ani, care în decurs de un deceniu juca nu mai puţin de patru finale în Liga Campionilor. Din păcate, doar una a fost câştigată...
Altădată suporterii “bianco - neri” ar fi putut spera că Del Piero poate scoate într-un final echipa din criză. Dar căpitanul are 36 de ani… Timpul nu este de partea lui. Cu siguranţă va continua să joace şi să-şi îmbunătăţească recordurile, dar până când? Probabil că până în ziua în care Juventus va lua un nou trofeu..

Surpriza serii

Pentru mulţi un nume necunoscut, trebuie totuşi să spunem că Lech Poznan este campioana la zi a Poloniei, titlu pe care l-a redobândit după 17 ani de pauză. A fost al şaselea pentru clubul înfiinţat în 1922. Pe lângă aceseta,echipa se mai poate mândri şi cu cinci cupe ale Poloniei.
Leşii nu au mai trimis nicio echipă în Liga Campionilor de aproape 15 ani, de când Wisla Cracovia, era eliminată în 1996, în sferturi, de Panathinaikos. Nici în Cupa UEFA nu au avut mari performanţe, ori în actuala Europa League. Până pe data de 1 decembrie 2010, când Lech Poznan se califică în primăvara europeană.
Sigur, o prezenţă între primele 32 de echipe ale celei de-a doua competiţii europene nu este un succes incredibil, dar numele pe care îl elimină Lech, are o istorie de legendă: Juventus Torino. O istorie acoperită acum de o ceaţă groasă, care nu face din echipa capitalei Piemontului, decât un simplu club de pluton. Scandalul corupţiei i-a afectat din plin, dovadă fiind ultimele două prestaţii europene, dintre care cea din ediţia actuală fiind de toată jena. Juventus nu a câştigat niciun meci din cele 5 jucate. E drept, nici nu a pierdut, dar parcă cinci remize în această competiţie nu fac cinste uneia dintre cele mai titrate echipe din peninsulă...
De situaţie a profitat campioana Poloniei. Şi ce dacă adversarul era la pământ? Şi Liverpool este, dar sunt convins că Steaua nu va câştiga în această seară... Nici Lech nu a câştigat, dar a fost egalată în minutul 84 de “Bătrâna Doamnă”. În schimb a câştigat celelalte două meciuri de acasă, dintre ceare cel mai mare succes a fost un 3-1 în faţa puternicei Manchester City, o echipă ce a măturat pe jos cu neputincioasa, pe atunci, FC Timişoara.
Comparaţiile cu fotbalul românesc nu sunt întâmplătoare. După performanţele sclipitoare ale Stelei, Rapidului, Unirii Urziceni şi chiar cea a lui Dinamo din 2007, am început să ne afundăm din nou, iar în locul nostru, la suprafaţă începe să iasă fotbalul unui stat de mult mort pe plan european, din punct de vedere fotbalistic. Rămâne de văzut dacă trupa din Poznan îşi va forţa limitele şi va uimi iar Europa în luna februarie. Până atunci mai au un meci la Salzburg, dar în absenţa unei mize reale, cui îi mai pasă de el?

Ziarul de Fotbal - Nr 20

Dupa cum era de asteptat Ziarul de Fotbal cu Nr. 20 a aparut in online. In acest numar puteti gasi povestea meciulului Barca - Real 5-0, il puteti descoperi pe tanarul Peniel Mlapa la rubrica "Tinere Talente", suplimentul special cat si multe alte articole interesante. Pentru a putea citi Nr. 20 din Ziarul de Fotbal trebuie doar sa dai click pe imagine.